Casa de pe bancnota de 10 lei există în realitate și poate fi vizitată de oricine în Muzeul Astra din Sibiu. Veche de aproape două secole, casa țărănească, cu foișor și pivniță impresionantă din piatră de râu, a aparținut odinioară unei familii de boieri din Vlădești, județul Vâlcea. Cei care vor să-i afle povestea călătoresc parcă în timp odată ce fac primii pași în cerdac.

După ce admirați priveliștile din pădurea Dumbrava Sibiului, ajungeți în cel mai mare muzeu în aer liber din România – Muzeul Civilizației Populare Tradiționale Astra. Acolo, la numărul 28, găsiți casa care este schițată pe bancnota de 10 lei.

Porțile înalte ale pivniței, realizate din lemn de stejar, dau de înțeles că este locuința unor gospodari înstrăiți. A fost ridicată de o familie de boieri, în urmă cu aproape două secole, în Vlădești, un sat din nord-vestul județului Vâlcea.

Urcăm pe scara din piatră de râu și pășim în pridvorul casei care apare pe bancnota de 10 lei. Înăuntru, totul este de poveste. În tinda caldă ne întâmpină putineiul de unt și cuptorul din care, odinioară, bunicii scoateau pâinea rumenită.

„Tinda caldă a casei din Vlădeşti este prima cameră din care se intră din cerdac. Este camera de locuit, camera de zi cu zi a familiei. Găsim aici cuptorul şi soba pentru prepararea pâinii şi a hranei. Vasele de lut, putineiul pentru prepararea hranei sunt tot aici. Culoarea roşiatică a vaselor de lut cu una sau cu două toarte reprezintă un fel de emblemă a zonei, unde se lucra ceramică, însă s-a stins acest obicei de vreo 20 de ani”, a explicat muzeograful Lucian Robu.

Casa de pe bancnota de 10 lei e veche de aproape două secole

În camera de oaspeți, stăpâna casei parcă ne-a întâmpinat la războiul de țesut, iar proprietarul a lăsat penița lângă călimara cu cerneală.

„Găsim obiecte care înfrumuseţează interiorul. O oglindă pe un cadru de lemn sculptat şi ceea ce este interesant, o pendulă. O pendulă era o raritate într-o casă ţărănească şi acest lucru ne duce cu gândul la statutul social al familiei, la un anumit statut social mai dezvoltat. Dar nu doar pendula şi oglinda de lângă, ci şi mobilierul casnic oarecum diferit de cel simplu ţărănesc şi bineînţeles lăzile de zestre pictate ne duc cu gândul că proprietarii casei aveau un anumit statut social”, povesteşte muzeograful de la Muzeul în Aer Liber din Sibiu.

Pereţii casei din Vlădeşti sunt realizaţi din bârne masive de stejar peste care se aplică tencuiala. Dacă pivniţa era realizată din piatră, grinzile sunt construite din lemn de esenţă tare, de gorun, care conferă durabilitate construcţiei.

„Meşterii dulgheri ştiau foarte bine care sunt etapele şi perioade în care se puteau duce să ia lemnul din pădure, cât să îl lase la uscat şi apoi să îl prelucreze şi chiar să ridice o casă”, mai spune Lucian Robu.

Pe grinda din faţă a foişorului se găseşte scrijelit anul 1835. Casa are o poveste care traversează două secole şi aminteşte, prin rafinamentul său de elita rurală locală, renumita „boierime de ţară”. Între proprietarii casei, de a lungul timpului, regăsim un preot dar şi un notar, acesta fiind ultimul proprietar.

„Casa este de mai bine de 12 – 13 ani în Muzeu. Practic, Muzeul, prin reconstrucţia casei aici, a reuşit să salveze, să ilustreze un tipar arhitectural, acela de de nord-vest al judeţului Vâlcea. Este o casă care se încadrează ca tipar arhiectural la sfârşitul secolului al 19-lea, după 1850”, a precizat muzeograful.

Casa de pe bancnota de 10 lei, atracția muzeului din Sibiu

Cu Lucian Robu am deschis, prima dată, uşile de lemn ale pivniţei construită din piatră de râu. Aici depozitau oamenii vinul, dar şi cerealele pe care le obţineau din schimbul fructelor pe grâu şi porumb.

„Vlădeşti era o zonă viticolă şi pomicolă renumită. Avem butoaie de diverse litraje, putini mari sau zăcători, unde se păstra, la fermentat, producţia pomicolă pentru obţinerea alcoolului printr-o metodă arhaică tradiţională. Avem şi paturi din lemn pentru păstrare legumelor şi a fructelor peste iarnă. Se mai găsesc şi mici hambare, lăzi din lemn de fag sau brad, în care se păstrau cerealele”, explică muzeograful.

Mai multe butoaie rămân în pivniţă, de diferite cantităţi, dar cel care atrage atenţia este un fel de pipetă. Aflăm că este un târv, adică un furtun arhaic cu care se extrăgea alcoolul din butoaiele de lemn de diferite esenţe, care dădeau o savoare deosebită în timp.

Tot la Muzeul Astra din Sibiu, colecționarii de bancnote pot afla și povestea inedită a morii de apă din Poieni, județul Bihor, a cărei imagine se regăsește pe bancnota de 200 de lei. De altfel, aici se află cea mai importantă colecție de mori de apă din România.

Anul acesta, un număr record de turiști au trecut pragul Muzeului Civilizației Populare Astra din Sibiu. Nu mai puțin de 500.000 de oameni au vizitat muzeul în aer liber.