Te-ai întrebat vreodată câte animale poți crește legal în curtea ta dacă locuiești la țară sau în oraș? Legea din România nu mai lasă nimic la voia întâmplării: numărul maxim de vaci, porci, oi sau păsări depinde de tipul gospodăriei, racordarea la utilități și regulile locale. Nerespectarea lor poate aduce amenzi sau chiar pedepse penale.

În România, legislația privind creșterea animalelor de fermă este clară și detaliată, chiar dacă adesea circulă ideea că poți ține „câte animale vrei în curte“. În prezent, normele sanitare‑veterinare stabilesc limite și obligații stricte legate de numărul de animale, igienă, bunăstare animală și sănătatea publică, iar nerespectarea lor poate atrage amenzi de mii de lei. Principalele reglementări sunt cuprinse în Ordinul nr. 119/2014, cu modificările recente aduse prin Ordinul nr. 562/2023, care definesc condițiile exacte în funcție de tipul gospodăriei și localizarea acesteia.

Pentru gospodăriile care nu sunt racordate la rețelele publice de apă și canalizare, legea permite creșterea a maximum șase animale mari, precum vaci, porci, oi, capre sau cai, în orice combinație. În același timp, pot deține până la 50 de păsări, inclusiv găini, rațe, gâște sau curcani. Adăposturile trebuie amplasate la cel puțin 10 metri față de locuințele vecinilor, o regulă esențială pentru a evita eventualele sancțiuni.

Gospodăriile racordate la apă și canalizare beneficiază de norme ușor diferite: maximum doi cai, cinci vaci, cinci porci, 15 oi sau capre și, la fel, până la 50 de păsări. Adăposturile trebuie amplasate tot la minimum 10 metri față de vecini și locuințe, distanța fiind unul dintre cei mai importanți parametri legați de legalitate.

Diferența dintre intravilan și extravilan influențează substanțial regulile de creștere a animalelor. Intravilanul reprezintă zona din oraș sau comună construită și organizată pentru locuințe, afaceri și servicii, unde casele sunt situate pe străzi cu trotuare și utilități, iar regulile sunt mult mai stricte. Extravilanul, pe de altă parte, se referă la terenurile rurale, aflate în afara zonei construite, destinate agriculturii, pășunatului sau fermelor, unde libertatea de creștere a animalelor este mai mare, dar cu respectarea unor cerințe specifice.

Chiar dacă legea națională stabilește limite generale, cum ar fi maximum 50 de păsări sau limite pentru bovine și porcine, regulile se aplică doar dacă nu există restricții locale. Primăriile pot adopta Hotărâri de Consiliu Local care să interzică complet creșterea anumitor animale în zone urbane, să impună limite mai restrictive decât cele naționale sau să condiționeze creșterea de acordul vecinilor și respectarea unor distanțe mai mari.

În multe municipii sau orașe, HCL-urile interzic creșterea animalelor mari de fermă în zonele rezidențiale din motive de sănătate publică și confort urban, pentru a preveni disconfortul legat de miros, zgomot sau insecte. Astfel, aducerea animalelor în intravilan fără aprobarea autorităților locale poate atrage sancțiuni aplicate de DSP, Poliția Locală sau alte autorități competente.

Chiar și pentru păsări, unde legea națională permite până la 50, multe HCL-uri stabilesc limite mai mici, impun acordul vecinilor și reglementează distanța adăposturilor față de garduri, locuințe, școli sau spitale. În cartierele rezidențiale dense, autoritățile pot decide interdicții totale sau standarde mai stricte decât cele naționale. În intravilan, distanța minimă între adăposturile pentru animale și locuințele vecinilor este de 10 metri conform ordinelor sanitare‑veterinare, însă primăriile pot impune distanțe mai mari sau solicita studii de impact privind sănătatea publică și poluarea olfactivă sau fonică. Nerespectarea acestor reguli locale și naționale poate atrage sancțiuni severe, ceea ce face ca informarea și respectarea reglementărilor să fie esențiale pentru orice crescător de animale.

Obligațiile deținătorilor de animale de fermă
În România, deținătorii de animale, inclusiv cei care cresc animale de fermă, au obligații legale clare și stricte, stabilite prin Legea nr. 205/2004 privind protecția animalelor. Aceasta prevede că fiecare animal trebuie să beneficieze de condiții minime de bunăstare, care includ adăpost corespunzător, curat și sigur, protecție climatică adecvată, acces permanent la hrană și apă, spațiu suficient pentru mișcare în funcție de specie, supraveghere și îngrijire zilnică, precum și asistență medicală atunci când este necesar. Orice tratament crud sau care provoacă suferințe inutile, loviri, schingiuiri sau privarea animalelor de condițiile vitale este strict interzis.

Pe lângă aceste obligații fundamentale, legea prevede reguli suplimentare: animalele nu pot fi abandonate sau izgonite fără hrană, apă și adăpost, iar puii nu pot fi lăsați nesupravegheați. Animalele bolnave sau rănite trebuie tratate corespunzător sau duse la medicul veterinar, iar dresajul trebuie să fie fără traume fizice sau psihice. Deținătorii trebuie să respecte normele sanitare‑veterinare aplicabile adăposturilor, hranei și igienei animalelor, conform reglementărilor ANSVSA și ordinelor specifice. În situații de suferință prelungită, autoritățile veterinare pot dispune tăierea sau eutanasierea animalului, pentru a-i preveni suferința, în condițiile stabilite prin ordin ANSVSA.

Sancțiuni pentru încălcarea obligațiilor privind bunăstarea animalelor de fermă
Legea nr. 205/2004 include norme penale și contravenționale pentru încălcarea obligațiilor privind bunăstarea animalelor. Pentru abateri cum sunt lipsa adăpostului corespunzător, hrană, apă, spațiu de mișcare sau îngrijire, abandonarea animalelor, folosirea lor în spectacole, reclame sau film dacă le provoacă suferință, administrarea de substanțe de dopaj în competiții sau intervenții chirurgicale cosmetice nejustificate, se pot aplica amenzi între 3.000 și 12.000 de lei. Aceste amenzi sunt aplicate de agenții ANSVSA sau de polițiști autorizați, iar contravenientul poate achita jumătate din minimul amenzii la locul constatării în termen de 48 de ore.

Unele fapte grave sunt considerate infracțiuni și se pedepsesc cu închisoare și/sau amendă penală, iar instanța poate impune și interdicția de a deține animale pentru 1‑5 ani. Astfel, pentru folosirea animalelor în dresaj care le provoacă suferință, intervenții chirurgicale cosmetice nejustificate sau scoaterea puilor de lângă mamă înainte de timpul minim legal, se aplică pedepse de 6 luni până la 3 ani sau amendă.

Folosirea animalelor sălbatice în spectacole, uzul nelegal al armelor cu tranchilizant, practicarea tirului pe animale captive sau rănirea intenționată a animalelor se pedepsește cu închisoare de 1‑5 ani sau amendă penală. Cele mai grave fapte, cum sunt uciderea intenționată a animalelor fără drept, schingiuirea lor, organizarea luptelor între animale sau zoofilia, se sancționează cu închisoare între 2 și 7 ani.

Respectarea acestor reguli este esențială nu doar pentru protecția animalelor, ci și pentru prevenirea sancțiunilor contravenționale și penale, autoritățile având dreptul legal să intervină rapid atunci când bunăstarea animalelor este periclitată. Legea subliniază responsabilitatea totală a deținătorilor, care trebuie să asigure tuturor animalelor condiții de trai decente, îngrijire adecvată și protecție împotriva suferinței.