Cetatea de Scaun a Sucevei aprinde şi astăzi imaginaţia locuitorilor oraşului, încredinţaţi că domnitorul moldovean a lăsat peste timp zeci de kilometri de construcţii subterane imposibil de traversat.

Cetatea de scaun a lui Ştefan cel Mare este monumentul istoric reprezentativ al Sucevei şi, în acelaşi timp, motiv de fală al locuitorilor oraşului în faţa străinilor. În „pachetul“ de prezentare al simbolului oraşului s-au strecurat, în timp, şi legendele urbane predate din generaţie în generaţie prin viu grai.

Cea mai celebră dintre poveşti priveşte tunelurile subterane săpate de oamenii lui Ştefan cel Mare şi care ar fi servit pentru evacuarea de urgenţă în caz de cucerire a cetăţii.

Aproape fiecare sucevean chestionat are varianta lui privitoare la tunelurile misterioase. „Am auzit eu de mic că de la cetate pleacă un tunel care duce până la Staţiunea de Cercetare (n.r. – situată la ieşirea din Suceava spre localitatea Fălticeni, la distanţă de 5 kilometri). Şi se mai vorbeşte că în tunel era ascuns şi tezaurul ţării“, ne-a explicat Doru Vizitiu, pensionar.

Un alt tânăr ne spune că a auzit despre un tunel care duce la Zamca (n.r. – aproximativ 4 kilometri), dar recunoaşte că este sceptic cu privire la existenţa construcţiei. „Eu vă spun ce ştiu eu. Tunelul de la cetate iese pe undeva pe lângă Biserica Sfântul Dumitru (n.r. - centrul oraşului, 3 kilometri distanţă)“, ne-a spus Alina Stanciu, o doamnă trecută de prima tinereţe.

Aşadar, sunt cel puţin trei variante ale traseului tunelului de fugă, dar abia continuare este interesantă. Legenda locală mai spune că Ştefan cel Mare chiar a folosit soluţia de avarie şi că, atunci când a ajuns la capătul tunelului a lăsat blestem ca oricine va mai intra vreodată după el, să nu mai iasă viu niciodată.

Ceva mai târziu, pe la 1675, slugile lui Dumitraşcu Cantacuzino, un domnitor meteoric al Moldovei, care a şi distrus în final construcţia, ar fi fost trimise în subteranul cetăţii să verifice dacă blestemul aruncat de Ştefan ar fi real. Legenda urbană spune că oamenii lui Dumitraşcu, speriaţi să intre în grote, ar fi trimis nişte pisici în „inspecţie“, însă animalele n-ar mai fi ieşit vii niciodată.

„Aceste poveşti sunt doar legende“

Specialiştii suceveni pun însă „la rece“ poveştile din oraş cu date istorice certe. Ce se ştie cert este că politica naţionalistă a dictatorului Ceauşescu a vizat, printre altele, şi eforturi masive pentru mitizarea lui Ştefan cel Mare. În timpul săpăturilor arheologice efectuate în anii comunismului la cetate au fost descoperite beciuri suprapuse din piatră în subteranul edificiului, fapt de natură să stârnească imaginaţia colectivă cu privire la geniul de constructori ai muncitorilor lui Ştefan. De aici, şi povestea tunelurilor.

„Atunci au apărut şi aceste legende, cum că sub Cetatea de Scaun a Sucevei s-au găsit tuneluri pline cu vin, că de la cetate plecau tuneluri ba către Curtea Domnească, ba către Cetatea Zamca sau chiar către Cetatea Şcheia. Dacă ar fi existat aceste tuneluri, în 1538, când cetatea a fost ocupată de Suleiman Magnificul, fără a întâmpina rezistenţă, garnizoana ar fi scăpat pe acolo cu tezaurul ţării. Însă nu s-a întâmplat aşa, tezaurul Moldovei a ajuns pe mâna otomanilor“, a precizat istoricul Emil Ursu, directorul la Complexul Muzeal Bucovina.

Lucrările efectuate în ultimii ani pentru restaurarea Cetăţii de Scaun a Sucevei au ştirbit în plus legenda tunelurilor. Constructorii au făcut foraje până la 22 de metri adâncime, însă nu au găsit nici un indiciu care să ducă la idea unor amenajări subterane. Muncitorii au ţinut să precizeze că forajele n-au fost efectuate decât pe o mică parte din baza cetăţii.

Ziduri distruse cu tunurile în comunism

Deşi construită în perioada domnitorului Petru I Muşat, Cetatea Suceava este pomenită în legătură cu numele lui Ştefan cel Mare, în perioada îndelungatei domnii a acestuia fiindu-i construite cele mai importante fortificaţii.

Cercetările arheologice efectuate aici în a doua jumătate a secolului al XX-lea, din dorinţa dictatorilor Ceauşescu de a-l mitiza pe Ştefan cel Mare, au identificat mai multe etape de construcţie a cetăţii. Nu au fost găsite fortificaţii anterioare, rezultând că prima construcţie fortificată datează din epoca domniei lui Petru I Muşat. Datarea construcţiei s-a făcut şi după descoperirea a câtorva zeci de monede de argint, toate emise de monetăria voievodului Petru I Muşat.

Cei care ajung astăzi la cetate pot vedea doar ruinele rămase după turnarea filmului „Ştefan cel Mare“, peliculă realizată la cererea Elenei Ceauşescu, în aceeaşi perioadă cu cercetările arheologice.

Mărturiile istorice indică că, în timpul turnării filmului, s-a tras cu tunul la propriu în zidurile cetăţii. Ulterior, s-a încercat repararea prejudiciului. Din acest motiv, se poate observa o dungă albă pe ziduri, peste care fortificaţiile se mai înalţă cu aproape un metru. Restaurarea a fost dictată de la Centru fără a fi consultaţi specialişti în domeniu. sursa: adevarul.ro