De Mucenici s-au perpetuat şi anumite practici alimentare. Una se referă la faptul că bărbaţii trebuie să se „cinstească” cu… 40 de pahare de vin roşu, în semn de omagiu a jertfei celor 40 de Sfinţi.

Tot în această zi gospodinele pregătesc nişte colăcei în formă de opturi, numiţi după zonele geografice fie mucenici, sfinţişori, brânduşei ori măcinici.

Cele mai apetisante împletituri se fac în zona Moldovei, fiind nişte dulciuri pufoase, de dimensiunile unei gogoşi, foarte bune la gust. Sunt preparate din aluat care se coace în forma cifrei 8, unse cu miere, iar pe deasupra se presară nucă macinată. Mucenicii pot lua însă şi alte forme: de albină ori porumbel.

În alte zone, mai ales în fostul Regat delicatesele sunt de dimensiuni mici, tot în formă de opt, dar fierte în zeamă dulce, în care se pune miere, nucă măcinată, scorţişoară şi diferite esenţe.

Praznicul celor 40 de Sfinţi Mucenici

După 8 martie - Ziua Femeii, pe 9 martie sunt evocaţi cei 40 de Sfinţi Mucenici din vechime: Acachie, Aetie, Aghie, Aglaie, Alexandru, Atanasie, Candid, Chirion, Chiril, Claudie, Domeţian, Domnos, Ecdit, Eutihie, Evnichie, Filoctimon, Flavie, Gaie, Gorgonie, Hudion, Ieraclie, Ilie, Ilian, Ioan, Isihie, Leontie, Lisimah, Meliton, Nicolae, Prisc, Sacherdon, Severian, Sisinie, Smaragd, Teofil, Teodul, Valent, Valerie, Vivian, Xantie.

Sărbătorii i se mai spune şi „Ziua celor fără nume”, adică a bărbaţilor care dintr-un motiv sau altul mu poartă prenumele vreunuia dintre sfinţi.

După Babe urmează „zilele Moşilor”

Pe 9 martie se încheie ciclul „Zilelor Babei Dochia”, perioadă ce a alternat cu zile frumoase şi urâte, în funcţie de cojoacele aruncate unul după altul de cotoroanţă în drumul său cu turma spre vârful muntelui.

Începând din 9 marţie intrăm în aşa-numitele „Zile ale Moşilor”, care sunt, de regulă, ceva mai calde. Pe vremuri se practicau diferite ritualuri de alungare a iernii. De pildă, în unele sate din Covasna se întâlneşte datina lovirii pământului cu maiul ca să apară căldura, să plece zilele friguroase, rostindu-se în acest scop anumite descântece.

Unii săteni obişnuiau ca semn al hărnicei să-şi etaleze în bătătură plugul, care mai întâi trebuia verificat şi trecut prin foc de către fierarul localităţii.

Era momentul ce indica sosirea timpului pentru muncile câmpului şi celelalte activităţi specifice din gospodărie, conform mesageruldecovasna.ro.