Înălțarea Domnului este o sărbătoare importantă pentru creștini, celebrată la 40 de zile după Paște. Este una dintre cele mai importante sărbători din calendarul creștin, marcând momentul în care Iisus Hristos Se înalță la cer, la 40 de zile după Înviere, în prezența ucenicilor Săi. Evenimentul este descris în Sfânta Scriptură ca o despărțire vizibilă de apostoli, dar nu una definitivă, ci o trecere spre o altă formă de prezență, una spirituală, continuă, scrie crestinortodox.ro.

Dincolo de imaginea propriu-zisă a înălțării, această zi are o încărcătură teologică profundă. În tradiția creștină, momentul simbolizează faptul că natura umană, asumată de Hristos, este ridicată la slava dumnezeiască. Cu alte cuvinte, nu este vorba doar despre Hristos, ci despre condiția umană în ansamblu. Ideea e simplă: omul nu este limitat la existența pământească, ci este chemat la ceva mai înalt.  

În același timp, Înălțarea Domnului nu semnifică absență, ci o altă formă de apropiere. Tradiția afirmă că Hristos rămâne prezent în lume prin Duhul Sfânt și în viața fiecărui credincios. În România, Înălțarea Domnului este și Ziua Eroilor, dedicată celor care și-au dat viața pentru credință și pentru țară.

Când este Înălțarea Domnului
În anul 2026, Înălțarea Domnului este sărbătorită pe 21 mai (joi). Data nu este fixă în calendar. Sărbătoarea este stabilită în fiecare an la 40 de zile după Paște, motiv pentru care variază de la un an la altul, fiind însă întotdeauna celebrată într-o zi de joi.

În anul 2026, data de 21 mai are o semnificație deosebită, fiindcă se suprapun trei momente importante:
Înălțarea Domnului
Ziua Eroilor
Sărbătoarea Sfinților Constantin și Elena.

Tradiții și obiceiuri de Înălțare
Înălțarea Domnului, cunoscută în popor și sub denumirea de Ispas, este o sărbătoare marcată de numeroase obiceiuri care îmbină credința cu tradițiile românești. Unul dintre cele mai cunoscute obiceiuri este salutul specific: credincioșii își spun „Hristos S-a înălțat!”, iar răspunsul este „Adevărat S-a înălțat!”. În biserici se oficiază slujbe speciale, iar oamenii aduc colaci, ouă roșii, cozonac sau vin, pe care le împart ulterior pentru pomenirea celor adormiți.

În tradiția populară, se crede că în această zi sufletele celor trecuți la cele veșnice se înalță la cer. Din acest motiv, pomenile ocupă un loc important: se oferă mâncare și băutură, ca simbol al grijii față de cei plecați. În același timp, Înălțarea este și Ziua Eroilor, prilej cu care sunt pomeniți cei care și-au dat viața pentru țară, atât în biserici, cât și la monumente comemorative.

În multe zone, oamenii obișnuiesc să pună la porți sau la ferestre frunze de nuc ori leuștean, considerate a avea rol protector. Se spune că acestea aduc liniște în casă și feresc de necazuri. De asemenea, există și obiceiuri legate de gospodărie: în această zi nu se dau lucruri din casă, pentru a nu pierde sporul, iar în trecut se practicau ritualuri pentru sănătatea animalelor și pentru belșugul recoltelor.

Superstiții de Înălțare
În tradiția populară, Înălțarea Domnului, cunoscută și ca Ispas, este însoțită de numeroase superstiții. Se spune că în această zi nu este bine să se muncească, deoarece cei care încalcă această regulă pot avea parte de necazuri, boli sau pagube pe parcursul anului. De asemenea, spălatul rufelor ar trebui evitat, fiind considerat un gest care tulbură liniștea sufletelor ce se înalță la cer.

Un alt aspect important ține de comportament: certurile, vorbele urâte sau conflictele sunt privite ca aducătoare de ghinion și dezechilibru. Ziua este asociată cu liniștea și pacea, iar orice abatere de la aceste stări este considerată nefavorabilă. Tot în această zi, nu se oferă nimic cu împrumut, deoarece există credința că astfel se pierde norocul sau sporul casei. În același registru, nu este recomandat nici să se taie părul sau unghiile, existând convingerea că aceste gesturi pot avea urmări simbolice negative legate de integritatea trupului.

Superstițiile mai spun că, dacă plouă de Ispas, anul va fi unul bogat, cu recolte bune, în timp ce lipsa ploii poate fi interpretată ca un semn de secetă și lipsuri. De asemenea, se crede că sufletele celor morți, care ar fi rămas în apropierea celor vii după Paște, se înalță la cer în această zi. Dacă nu sunt pomeniți, există temerea că nu își vor găsi liniștea. În unele zone, frunzele de nuc sau leuștean sunt considerate protectoare împotriva răului, fiind asociate cu alungarea spiritelor necurate și atragerea norocului.