Cancerul de sân şi cancerul de col uterin sunt principalele două cauze ale deceselor în rândul femeilor din România. În perioada 2012-2014, în ţara noastră, s-au înregistrat la medicul de familie 19.707 cazuri de cancer de sân şi 9.657 de cazuri de cancer de col uterin, potrivit datelor furnizate de Ministerul Sănătăţii. Dintre acestea, 9.893, respectiv 5.038 s-au soldat, în final, cu decesul pacientei bolnave. În cele mai multe dintre cazuri este vorba despre paciente aflate la vârsta fertilă, cel mai important interval, potrivit specialiştilor, fiind cuprins între 45 şi 55 de ani.

„Atât cancerul de col uterin, cât şi cancerul de sân apar la o vârstă fertilă. Intervalul cel mai important este între 45 şi 55 de ani”, a declarat medicul Gică Nicolae.

Paradoxul este că 90% dintre aceste decese puteau fi prevenite printr-un simplu control ginecologic făcut periodic. Potrivit medicilor specialişti, în cazul cancerului de col uterin, prevenţia este simplă şi facil de realizat, prin intermediul testării Babeş-Papanicolau, realizată periodic de către toate femeile.

Cancerul de col uterin şi cancerul de sân pot fi prevenite

În cazul cancerului de col uterin, testul Babeş-Papanicolau rămâne cea mai eficientă metodă de prevenţie, având în vedere că în acest fel pot fi identificate celulele în stare precanceroasă, atunci când pot fi tratate astfel încât funcţiile reproductive şi hormonale ale femeilor să nu fie afectate.

„Prevenţia se face prin citologie cervicală. Există un test, Babeş-Papanicolau, în care noi, prin recoltarea unor celule care se găsesc la nivelul colului şi examinarea la medicul neopatolog, putem să punem diagnosticul de neoplazii cervicale. Deci, cancerul de col uterin poate fi diagnosticat în stadii când este doar o leziune precursoare. Prin testul Papanicolau noi putem diagnostica stări precanceroase, când prin tratamente fie locale, cu mici intervenţii de tip conizaţie, excizie a acelei porţiuni, putem trata aceste leziuni şi pacienta poate avea, ulterior o evoluţie normală, sănătoasă”, a explicat medicul Gică Nicolae, specialist în obstretică-ginecologie.

În cazurile grave, când se pune în discuţie afectarea acestor funcţii, medicii discută cu pacientele pentru a ajunge la soluţia cel mai puţin radicală pentru pacientă. „În alte cazuri, este nevoie de o intervenţie un pic mai avansată, dar oricum, în stadiile precanceroase, tratamentul, care poate ajunge până la ablaţia uterului, şansele de supravieţuire sunt de 100%. Deciziile se iau în funcţie de vârsta pacientei, de dorinţa de a procrea şi, nu în ultimul rând, în funcţie de rezultatul citologic, adică ce tipuri de celule vizualizăm”, spune medicul.

Situaţia se schimbă în cazul cancerului de sân. Acesta nu poate fi depistat printr-o metodă de similară cu cea folosită în cazul cancerului de col uterin. Pe lângă clasica palpare, pe care o poate face femeia chiar acasă, cancerul de sân se diagnostichează în stadiile incipiente prin mamografii, adică radiografii făcute la nivelul sânului prin intermediul cărora pot fi identificate leziunile.

„În momentul când noi palpăm o formaţiune la nivelul sânului, dacă aceea este canceroasă, de cele mai multe ori, palparea unei leziuni şi în funcţie de topografia ei, dacă este situată mai profund în sân sau situată mai spre tegument, ea este de obicei de minimum 1-2 centimetri. Mamografia evidenţiază leziuni milimetrice, deci, pe care noi nu le palpăm”, explică medicul ginecolog.

De aceea, mamografia reprezintă o metodă prin care diagnosticul de cancer de sân se pune precoce, adică atunci când nu poate fi diagnosticat la un consult ginecologic şi nu pot ridica suspiciunea nici măcar pacientei care îşi face autopalparea sânilor acasă. Supravieţuirea şi tratamentul în cazul tumorilor în stare incipientă dau cifre diferite faţă de cazul în care tumora este deja într-un stadiu avansat şi, foarte probabil, a invadat şi alte zone din vecinătatea sânului. Cel mai adesea, cancerul de sân se transmite ganglionilor axilari.

„În ceea ce priveşte cancerul de sân, autopalparea rămâne prima măsură. Apoi, orice modificare la nivelul sânului trebuie să fie un factor de alarmă. Prin orice modificare înţelegem orice modificare de dimensiune, de aspect, de consistenţă, de culoare, orice secreţie apărută la nivelul mamelonului trebuie să fie un factor de alarmă, mai ales dacă această secreţie este în afara intervalului în care femeia este însărcinată sau alăptează, orice modificare a mamelonului. Aceştia sunt factori de alarmă care trebuie să determine pacienta să meargă la medicul de familie, dacă nu mai departe la medicii specialişti pentru a obţine un diagnostic cât mai precoce”, a explicat şi medicul oncolog Laurenţiu Simion.

De ce nu merg româncele la controlul ginecologic?

Lipsa banilor nu ar trebui să fie, însă o piedică în faţa deplasării femeii la controlul ginecologic. Specialiştii susţin că un bilet de trimitere de la medicul de familie le asigură gratuit consultaţia ginecologică de rutină.

„Femeile trebuie să ştie că, chiar dacă au o situaţie financiară precară, ele îşi pot face aceste consultaţii de rutină gratuit. Atât la stat, bineînţeles, prezentând un bilet de trimitere de la medicul de familie, cât şi la privat. Majoritatea centrelor medicale private din România au şi contracte cu CNAS şi oferă consultaţii pacientelor care se prezintă cu trimitere de la medicul de familie. Ele nu mai plătesc bani în plus pentru consultaţiile de rutină, nu vorbim despre alte investigaţii care se impun sau alte teste”, explică medicul. Sursa: Gandul.info