Are 18 ani şi e considerată o mare speranţă a voleiului românesc, iar în această vară a ales să-şi continue ascensiunea sub culorile Clubului Sportiv Municipal Bucureşti.

„Am făcut cea mai bună alegere”, a ţinut să precizeze Adelina Budăi-Ungureanu, noua jucătoare a CSM -ului care nu şi-a putut ascunde satisfacţia de a evolua pentru campioana României, alături de unele dintre cele mai importante nume din voleiul european şi mondial.

Adelina, de ce ai ales CSM Bucureşti?
CSM e un club unde performanţa e pusă pe primul plan. Tot ceea ce se face aici e de cel mai înalt nivel, oamenii sunt profesionişti. Eu mi-am propus totdeauna obiective, iar CSM Bucureşti reprezintă cea mai bună alegere pe care puteam să o fac vizavi de obiectivele mele.

Care sunt acele obiective?
Cucerirea titlului şi a Cupei României, precum şi un parcurs cât mai lung în CEV Champions League. Acestea sunt obiectivele pentru următorul sezon. Pe termen lung, vreau să joc la cel mai înalt nivel şi, de asemenea, tot printre obiectivele mele se regăseşte câştigarea Ligii Campionilor. Ştiu, sunt cam pretenţioasă, dar asta vreau!

Cum ai descoperit voleiul?
Am început să practic sportul de mică. Asta în primul rând datorită părinţilor mei, care la vremea aceea erau instructori de înot, acasă, la Botoşani. La trei ani, m-au aruncat în bazin! Aşa am început înotul! Am făcut şi tenis câţiva ani. La volei am fost pentru prima oară atunci când aveam şapte ani. În primul an nu am mers foarte des la antrenamente, eram prea mică. Un rol important însă în ceea ce avea să urmeze l-a avut domnul Stelian Ghiţun, primul meu antrenor la CSŞ Pro Volei Botoşani.

Îți aminteşti primul tău meci?
Sigur! Aveam opt ani, iar restul fetelor 12! Domnul Stelian Ghiţun m-a trimis în teren direct la serviciu. Mingea trimisă de mine nu a trecut fileul, dar nimeni nu s-a supărat. Eu, parcă, puţin.

Ai plâns?
Atunci, nu. Am plâns însă altădată. Şi nu o dată, ci de mai multe ori.

Când ai plâns prima oară?
Când am pierdut bronzul la Campionatul Naţional de Minivolei. Aveam 11 ani. Anul următor m-am revanşat! Am luat titlul de campioane naţionale, iar eu am cucerit primul meu trofeu individual, de cel mai bun trăgător!

Cine sunt cei mai importanţi fani ai tăi?
Părinţii mei, cu siguranţă. Şi ei au făcut volei, apoi au devenit instructori de sport. Asta fac şi acum. Avem o relaţie foarte bună, fiind singurul copil. Pot spune că părinţii mei îmi sunt cei mai buni prieteni. M-au susţinut în tot şi în toate. Ca suporteri, m-au însoţit peste tot în cariera mea, în ţară, în străinătate, mi-au fost tot timpul alături.

Şi, totuşi, la 14 ani ai decis să pleci de la Botoşani.
Venise vremea liceului şi am ales, pentru a continua în tandem şcoala şi voleiul, Timişoara. Era tocmai în celălalt capăt al ţării! A fost o alegere grea, foarte grea. Mă despărţeam de ai mei... Am simţit însă că asta trebuie să fac. M-am trezit brusc obligată să spăl, să calc, să-mi fac ordine, ceea ce nu porea făceam acasă. M-am simţit singură şi cu o mulţime de responsabilităţi.

Şi totuşi, te-ai descurcat!
Nu am vrut să dau înapoi, aşa că am continuat. A fost o perioadă care m-a maturizat, ca om, ca sportivă. Cred uneori că m-am maturizat mai repede decât alte fete de vârsta mea. Mă bucur însă că am trecut prin toate acestea. Mă bucur că am învăţat să mă descurc singură, că iau decizii singură.

Cât ai stat la Timişoara?
Trei ani. A fost o perioadă bună, petrecută într-un oraş frumos, cu oameni frumoşi. Am considerat însă că a venit momentul să urmez alt drum şi am ales astfel să mă mut la Bucureşti. Cunoc oraşul, am fost de multe ori aici.

Eşti clasa a XII-a.
Cum merge şcoala? Sunt în ultimul an la Colegiul Naţional „Mihai Eminescu”. Anul trecut am încheiat cu media 9.65. E foarte important să poţi gestiona aceste două lumi, sportul de performanţă şi şcoala. E important să înveţi, pentru că şcoala îţi oferă multe, îţi oferă planuri alternative, îţi deschide oportunităţi de viitor.

Ce vei face la anul?
Nu sunt hotărâtă sută la sută, dar, în acest moment, mă gândesc la Economie şi Administrarea Afacerilor. E un domeniu interesant.

De unde te alimentezi cu energia pozitivă atât de necesară în tot ceea ce faci?
În primul rând fac ceea ce îmi place. Ador voleiul, vin cu plăcere la antrenamente, aştept cu nerăbdare meciurile. Apoi, încerc să îmi cresc nivelul bunădispoziţiei ascultând muzică. Nu aceeaşi muzică, însă, ci în funcţie de ceea ce urmează să fac. Merg la antrenament, ascult o muzică ritmată, încerc să mă concentrez, ascult altceva.

Ce alte pasiuni mai ai?
Îmi place să citesc, să călătoresc.

Care e cel mai frumos loc pe care l-ai vizitat?
Of, sunt atât de multe. Bucovina mă impresionează de fiecare dată. Este extraordinară. Am rămas surprinsă de asemenea de frumuseţea descoperită atunci când am vizitat Plitvička jezera, cel mai vechi parc naţional din Europa de Sud-Est şi cel mai mare parc naţional din Croaţia. Sursa: adevarul.ro