Unul dintre cele mai vechi cursuri de apă ale Moldovei, râul Cacaina, trecea chiar prin mijlocul târgului Botoşanilor. În urmă cu mai bine de 100 de ani, râul a dispărut, odată cu un pod de piatră care-l traversa, ridicat de domnitorul Moldovei, Mihail Sturdza.

Artera principală a municipiului Botoşani este astăzi Calea Naţională, cu infrastructură rutieră şi pietonală, străbătând oraşul de la un capăt la altul. În urmă cu 150 de ani, acolo unde astăzi circulă autoturismele, se putea merge doar cu barca.

Prin apropierea centrului, vechiului târg al Botoşaniului, atestat la începutul secolului al XV-lea, trecea iniţial un râu. Misteriosul curs de apă, în jurul căruia ar fi fost fondat Botoşaniul, de către armeni şi români, a dispărut la sfârşitul secolului al XIX-lea fără urmă, împreună cu un misterios pod de piatră care în perioada comunistă a dat numele unui restaurant.

Râul din Târgul Doamnei

Vechea biserică armenească de pe fosta uliţă a armenilor din Botoşani, despre care istoricii cred că a fost ridicată la 1350, arată că vechiul târg al Botoşaniului a fost locuit încă din secolul al XIV-lea, fiind unul dintre cele mai vechi târguri din Moldova. Aşa cum o arată şi descoperirile arheologice, uliţa armenilor, centrul comercial al oraşului şi mai apoi „zona industrială” a târgului medieval, plină de cuptoare de reducere a minereului, dar şi de cuptoare pentru olărit, se afla în apropierea unui râu.

Mai mult decât atât, se bănuieşte că vechiul oraş medieval a fost ridicat pe malurile acestui râu, reprezentând principala sursă de apă, fiind alimentat de numeroase pâraie subterane. Nu este cunoscută denumirea râului medieval, dar se presupune că Târgul Doamnei, aşa cum era numit Botoşaniul în Evul Mediu, fiindcă avea o curte domnească locuită de soţiile şi fiicele domnitorilor Moldovei, dar şi fiindcă le asigura veniturile, era amplasat pe malurile acestui râu vechi şi misterios. Era străbătut de punţi din lemn şi cel mai probabil era străbătut cu luntrea, fiind considerat un râu domnesc la fel ca şi târgul.

Se bănuieşte că străbătea o porţiune din Calea Naţională de astăzi şerpuind până în apropierea bazarului. Istoricii bănuiesc că a reprezentat principala sursă de alimentare cu apă atât pentru animale dar mai ales pentru nevoile industriale. În orice caz, deservea hanurile armeneşti, la care trăgeau negustori mânând cirezi întregi de vite sau oi, Botoşaniul fiind principalul popas din nordul Moldovei pe drumul ce lega Marea Neagră de târgurile Poloniei şi de Marea Baltică.

Pârâul Cacaina

Nu se ştie mai nimic de evoluţia râului medieval, care străbătea târgul Botoşanilor. Punţile din lemn nu au mai rămas, sau dacă s-au conservat în solul mlăştinos sigur au fost înghiţite de fundaţiile blocurilor comuniste sau de asflatul carosabilului. Se ştie doar că trecând secolele şi populaţia crescând, debitul râului s-a micşorat considerabil, ajungând un simplu pârâu, care străbătea târgul Botoşaniului. Este atestat de altfel la începutul secolului al XIX-lea.

„Pârâul trecea pe lângă actualul Teatru „Mihai Eminescu”, pe Calea Naţională, şi se termina într-o zonă mlăştinoasă în zona intersecţiei din apropierea bazarului. Aceste pârâu a existat cu siguranţă, este atestat din punct de vedere istoric”, spune istoricul botoşănean Gheorghe Median.

Debitul râului a scăzut şi s-a înmlăştinit şi din cauza locuitorilor târgului. „În acest pârâu erau deversate numeroase deşeuri, mai ales de la casele situate pe malul acestuia. Era un curs de apă deja insalubru.”, adaugă Median.

Mai mult decât atât în special în secolele XVII-XIX când populaţia a crescut, iar malurile au început să fie intens locuite, în râu erau deversate toate dejecţiile de la toaletele improvizate pe malul apei. Tocmai de aceea, vechiul râu medieval, redus la un simplu pârâu, a fost numit, „Cacaina”. De altfel, aşa a ajuns să fie cunoscut şi în documente.

Podul de piatră al lui Sturdza

Peste pârâul Cacaina, la începutul secolului al XIX-lea, a fost ridicat şi un pod de piatră. Mai precis în momentul în care locuitorii târgului Botoşani au cerut domniei modernizarea străzilor şi drumurilor. „Facirea şoselilor şi podurilor”, se arăta în jalba lor din 1820 înaintată domnitorului Alexandru Şuţu. Abia în 1835, când soseşte la Botoşani Mihail Sandu Sturdza, are loc această modernizare.

Documentele arată că domnitorul a comandat şi un pod de piatră care să treacă peste pârâul Cacaina, vechiul râu domnesc din târgul Botoşanilor. „A fost ridicat un pod de piatră peste pârâu, dar şi o construcţie din piatră care să acopere asanând mlaştina care se forma la capătul cursului de apă”, arată istoricul botoşănean.

Podul de piatră a dispărut fără urmă, în locul acestuia fiind ridicat în perioada comunistă un restaurant care se numeşte „Pod de piatră”. Astăzi doar firma restaurantului ca şi localul în sine, mai aduc aminte de existenţa acestui pod.

Groapa de gunoi a oraşului

Spre sfârşitul secolului al XIX lea, pârâul Cacaina ajunsese o groapă de gunoi a oraşului. Era insalubru, se mlăştinea din cauza deşeurilor şi deja ameninţa sănătatea locuitorilor. Pierzându-şi statutul de târg al doameni, nimeni nu s-a mai străduit să cureţe şi să colmateze fostul râu medieval. Primarul Ilie Ciolac, unul dintre cei mai capabili edili ai urbei, a dispus asanarea Cacainei în 1899. În acel moment vechiul râu a dispărut, lipovenii fiind cei care au cărat pământul astupându-l.

Pânza freatică rămasă, sub construcţiile de mai apoi ale comuniştilor, a dat bătăi de cap mereu administraţiei municipiului, inundând în timpul ploilor torenţiale, mare parte din intersecţia situată în apropierea restaurantului de astăzi „Pod de Piatră”. Abia în urmă cu doi ani de zile, revărsările din subteran, care aminteau de existenţa fostului râu au fost stăvilite printr-o serie de reabilitări comandate de Primăria Botoşani. Sursa: adevarul.ro