Sfântul Ilie este cinstit de creştini, sâmbătă, ca aducător de ploi, după ce, prin rugăciunea sa, a salvat de la moarte poporul din Israel, după trei ani şi jumătate de secetă, dar şi ca divinitate populară a Soarelui şi a focului, atestată prin numeroase tradiţii şi datini. În ajunul acestei zile, fetele se duceau noaptea pe ogoarele semănate cu cânepă, se dezbrăcau şi, goale, se tăvăleau prin cultură, apoi se îmbrăcau şi se întorceau acasă.

Sfantul Ilie cel care i-a pedepsit pe proorocii mincinosi, a fost un mare facator de minuni in timpul vietii si dupa ce s-a urcat la cer intr-un car de foc. Mare prooroc Ilie a primit de la Dumnezeu puterea de a „deschide si a inchide cerurile"

Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul, sărbătorit în 20 iulie, a fost fiul lui Sovac, un preot al Legii Vechi, care locuia în cetatea Tesve din Galaad (Israel). De la această cetate provine numele de Tesviteanul al proorocului.

În această zi nu se lucrează de teama pagubelor (trăznete, ploaie, grindină), îl cinstesc mai ales cojocarii, stuparii - se retează stupii, se duc faguri şi mere la biserică spre binecuvântare şi se împart de pomană.

Tradiţii pentru spor şi sănătate

În multe zone din ţară, de Sfântul Ilie se mai păstrează tradiţia recoltării mierii de albine, cunoscută sub numele de „retezatul stupilor". Datina este împlinită de bărbaţi credincioşi, îmbrăcaţi în haine de sărbătoare. La masa festivă sunt invitaţi prieteni şi rude să deguste mierea şi să cinstească un păhărel de ţuică îndulcită cu miere nouă. Se spune că ritualul atrage prosperitate în casele apicultorilor şi le apără stupii de hoţii pasionaţi să fure mierea de mană, scrie click.ro.

Sfântul Ilie este şi ocrotitorul recoltelor; de aceea, în această zi ogoarele se stropesc cu agheasmă pentru ca ele să aducă rod bogat în anul următor. În dimineaţa praznicului, se culeg cele mai bune plante de leac, care se usucă în locuri ferite de umezeală şi se păstrează în farmacia casei. Tot acum se culege şi se sfinţeşte la biserică şi busuiocul. Este bine să facem provizii de busuioc , o plantă cu efecte miraculoase pentru sănătate şi pentru viaţa spirituală.

În multe zone din Moldova, în această zi, gospodarii mănâncă grâu nou fiert, îndulcit cu miere, pentru a avea spor în munca lor. Chiar dacă grâul nu s-a treierat în localitatea respectivă, gospodinele nu renunţă la tradiţie: ele se îmbracă în haine de sărbătoare şi merg în câmp să secere câţiva snopi. Apoi, femeile scutură snopii, adună boabele, le pisează şi fierb grâul pe care-l îndulcesc cu miere.

În mediul urban şi rural, în ziua praznicului, gospodarii consumă fructe proaspete, cu excepţia merelor văratice. Tradiţia spune că, oricine respectă acest obicei, va fi sănătos tot anul. În schimb, tot prin tradiţie, gospodarii nu trebuie să mănânce în această zi mere de vară nesfinţite, pentru a fi apăraţi de trăsnete. O altă datină spune că persoana care nu ţine seama de această tradiţie, pe lumea cealaltă va avea parte numai de mere.

În unele sate, există şi obiceiul ca femeile să ducă la biserică numai mere văratice pentru a fi binecuvântate. În acest caz, tradiţia transmisă din generaţie în generaţie spune că, pentru aceste femei, după moarte, merele sfinţite se vor transforma în mere de aur.

Tradiţia spune că, până în ziua praznicului, pentru a nu-l supăra pe Prooroc, nu se mănâncă mere, fructele preferate ale Sfântului Ilie. Abia după ce se sfinţesc la biserică, credincioşii împart mere copiilor, prietenilor, rudelor şi săracilor. Respectând această tradiţie, merele dulci se păstrează mai bine şi devin mai gustoase.

Ritual pentru soartă

În multe zone rurale, în mod discret, în ajunul sărbătorii, fetele nemăritate merg în lanurile de cânepă. Îmbrăcate în cămăşi albe, ele se scaldă în roua aşternută pe cânepă. Fata care visează un lan de cânepă verde se va căsători cu un băiat tânăr. În schimb, fata care visează un lan de cânepă uscată se va căsători cu un bărbat mai în vârstă.

Potrivit tradiţiei, în dimineaţa zilei de Sfântul Ilie, se culegeau plante de leac, în special busuioc, se puneau la uscat în podurile caselor, sub streşini sau în cămări. Şi tot de Sfântul Ilie, erau adunate plantele întrebuinţate la vrăji şi farmece.

Femeile duceau în această zi busuioc la biserică, pentru a fi sfinţit după care, întoarse acasă, îl puneau pe foc, iar cenuşa rezultată o foloseau în scopuri terapeutice, atunci când copiii lor făceau bube în gură. Tot tradiţia spune că nu era voie să se consume mere pâna la 20 iulie şi nici nu era voie ca aceste fructe să se bată unul de altul, pentru a nu cădea grindina, obiceiul acesta fiind păstrat şi astăzi. Tot în 20 iulie, merele, considerate fructele Sfântului Ilie, sunt duse la biserică pentru a fi sfinţite, crezându-se că numai în acest mod ele vor deveni mere de aur pe lumea cealaltă. Tot de Sfântul Ilie, românii îşi aminteau şi de sufletele morţilor, în special de cele ale copiilor. Femeile chemau copii străini sub un măr, pe care îl scuturau ca să dea de pomană merele căzute. Astfel, se considera că morţii se veselesc.

Bisericile sunt pline, în această zi, cu bucate pentru pomenirea morţilor (Moşii de Sfântul Ilie), iar la casele gospodarilor se organizează praznice mari.

Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul, sărbătorit în 20 iulie, a fost fiul lui Sovac, un preot al Legii Vechi, care locuia în cetatea Tesve din Galaad (Israel). De la această cetate provine numele de Tesviteanul al proorocului.

În această zi nu se lucrează de teama pagubelor (trăznete, ploaie, grindină), îl cinstesc mai ales cojocarii, stuparii - se retează stupii, se duc faguri şi mere la biserică spre binecuvântare şi se împart de pomană.