Numărul poliţelor de asigurare obligatorie a locuinţei va ajunge la un milion la finalul anului 2013, iar cel al asigurărilor facultative la trei milioane, estimează Uniunea Naţională a Societăţilor de Asigurare şi Reasigurare, potrivit lui Adrian Marin, membru al Consiliului Director UNSAR.

La finele lunii septembrie 2013, numărul poliţelor de asigurare obligatorie a locuinţei era de 426.000. În România sunt circa 8,5 milioane de locuinţe, iar daunele maxime estimate în cazul unui cutremur catastrofal sunt de 4,4 miliarde euro.

„Până în acest moment, evoluţia nesatisfăcătoare a numărului poliţelor de asigurare obligatorie a avut la bază mai multe cauze, printre care se numără şi lipsa conştientizării cetăţenilor privind necesitatea acestei asigurări, lipsa aplicării amenzilor şi frecventele schimbări legislative, care au determinat confuzie la nivelul populaţiei. Cu toate acestea, fără a avea o evoluţie surprinzătoare, sistemul poliţelor obligatorii a declanşat o competiţie acerbă pe segmentul poliţelor facultative, concretizată prin reduceri de preţuri, promovare agresivă şi creşterea, în general, a gradului de penetrare. De exemplu, gradul de penetrare, estimat prin luarea în calcul atât a poliţelor facultative cât şi a celor obligatorii, era de 27% în 2010 şi a ajuns la 42%-48%”, a declarat Adrian Marin, la Forumul Internaţional al Riscurilor Catastrofale.

Cifre încă mici

Românii nu se asigură, iar gradul de cuprindere în asigurare împotriva dezastrelor naturale este de numai 5,5%, a declarat marţi, la Forumul Internaţional al Riscurilor Catastrofale, Nicoleta Radu-Neacşu, directorul general al PAID (societatea care emite poliţele de asigurare obligatorie a locuinţelor).

Ea a menţionat cazul localităţii Izvoarele, afectată de seria de cutremure din luna septembrie, apreciind că este 'o situaţie simptomatică' pentru asigurările în România - 30% din case au fost crăpate, numai 11 locuinţe au asigurarea obligatorie.

De asemenea, în judeţul Galaţi, grav afectat de inundaţii în 2013, numărul dosarelor de daune este numai 30, iar valoarea despăgubirilor pe care trebuie să le plătească asigurătorii este de 306.000 de lei, în timp ce bilanţul prefecturii arată că 29 de localităţi au fost afectate, 3.447 de locuinţe au fost inundate, 227 de case au fost distruse, 485 de locuinţe sunt în pericol de prăbuşire. PAID emite poliţe de asigurare obligatorie a locuinţei care acoperă o sumă de 10.000 de euro sau 20.000 de euro, în funcţie de tipul locuinţei, iar prima de asigurare este de 10 euro şi respectiv 20 de euro. Cei care nu încheie astfel de asigurări riscă să fie amendaţi, dar Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF) nu are la acest moment informaţii dacă s-a aplicat vreo amendă.

Despre poliţa obligatorie

Prima opţiune pentru a vă proteja locuinţa, de altfel obligatorie prin lege, este achiziţionarea unei asigurări de tip PAD emisă de Pool-ul de Asigurare Împotriva Dezastrelor. Asigurarea PAD costă 10 euro pe an pentru casele din chirpici şi 20 de euro pe an pentru locuinţele din materiale moderne. Despăgubeşte cu 10.000 de euro proprietarii caselor din chirpici şi cu 20.000 de euro pe ceilalţi. Acoperă riscurile de inundaţii, cutremur şi alunecări de teren. Este vândută legal de către acţionarii PAID, adică Astra Asigurări, ABC Asigurări, Carpatica Asig, Certasig, City Insurance, Credit Europe Asigurări, Euroins, Generali, Grawe, Groupama, Gothaer Asigurări Reasigurări, Uniqa şi, mai nou, şi de către alte şapte companii care au semnat acorduri cu Pool-ul. Totuşi, asigurarea PAD nu este suficientă în condiţiile în care inundaţiile vă pot afecta, de exemplu, şi mobila din casă, iar poliţa obligatorie nu acoperă un asemenea risc. Atunci este nevoie de o asigurare facultativă despre care vom face referire mai jos.

Poliţa facultativă

Acoperirea oferită de poliţa obligatorie poate fi insuficientă, mai ales dacă vorbim despre fenomene meteorologice altele decât inundaţiile sau despre pagube provocate bunurilor din locuinţă ori dependinţelor din gospodărie.Există însă o altă soluţie, şi anume poliţele facultative de locuinţă, adică cele care acoperă şi cele trei riscuri catastrofale, dar şi altele, cum ar fi grindina. Asigurarea completă a locuinţei este un produs mult mai complex, care include uneori mai multe zeci de riscuri asigurate. Totuşi, la bază sunt patru categorii mari de riscuri care nu ar trebui să lipsească din nici o poliţă. Astfel, asigurarea ar trebui să acopere, în primul rând, riscurile ataşate clădirii din care face parte locuinţa. În al doilea rând, ar trebui asigurate bunurile din locuinţă, opţiune pe care asigurarea obligatorie nu o oferă. Un risc important este asigurarea pentru eventualele accidente suferite de membrii familiei în interiorul locuinţei asigurate. Nu în ultimul rând, este importantă şi componenta de răspundere civilă faţă de terţi. Un criteriu important în alegerea unei poliţe de locuinţă îl constituie notorietatea şi stabilitatea companiei care o emite. Orice companie din România poate fi verificată pe site-ul oficial al Autorităţii de Supraveghere Financiară (ASF). Am realizat un calcul pentru un apartament de două camere în valoare de 60.000 de euro, din Bucureşti, situat într-un bloc construit în 1990. Valoarea bunurilor din apartamentul nostru virtual este de 5.000 de euro. Din perspectiva preţului, pe primul loc se clasează Astra, care, pentru 60 de euro, asigură clădirea şi apartamentul şi oferă ca bonus asigurarea bunurilor şi asigurarea de răspundere.

Numărul poliţelor de asigurare obligatorie a locuinţei va ajunge la un milion la finalul anului 2013, iar cel al asigurărilor facultative la trei milioane, estimează Uniunea Naţională a Societăţilor de Asigurare şi Reasigurare, potrivit lui Adrian Marin, membru al Consiliului Director UNSAR.

Ce se asigură

Riscurile acoperite sunt identice atât pentru asigurări de locuinţă, cât şi pentru bunurile conţinute, cu excepţia furtului, care este asigurat doar pentru bunuri. De regulă, societăţile de asigurări impun, pentru clădiri şi bunuri, asigurarea aşa-numitelor „riscuri standard“ (incendiu, trăsnet, explozie, căderi de corpuri grele pe clădiri), celelalte riscuri numite „extinderi“ (cutremur de pământ, inundaţie, furtună, grindină, avalanşă de zăpadă, alunecări de teren etc.) fiind opţionale. Unele societăţi de asigurare de locuinţă oferă şi acoperirea unor riscuri speciale ca: riscuri politice (greve, tulburări civile) şi terorismul sau vandalismul. Tot un risc special este şi inundarea apartamentelor de bloc cauzată de instalaţiile proprii de apă sau de încălzire sau provocată de apa provenită de la apartamente vecine. Riscul de furt se asigură numai împreună cu celelalte riscuri. În ceea ce priveşte bunurile, acestea pot fi asigurate în totalitate sau numai o parte din acestea. Pentru asigurarea riscurilor de accidente şi răspundere civilă faţă de terţi nu sunt prevăzute riscuri standard şi extinderi. Poliţa de asigurare pentru locuinţă se poate încheia pe o perioadă de 1 an, dar şi pe perioade mai scurte, dar nu mai puţin de o lună.

Cât plătesc

Valoarea reală reprezintă valoarea de nou (preţul de înlocuire), din care se scade uzura în raport cu vechimea, întrebuinţarea şi starea de întreţinere a bunului respectiv. Societăţile de asigurări deţin metodologii de calcul a valorii reale a clădirilor, dar pentru acestea este nevoie să furnizaţi date despre clădire (anul construirii, materiale de construcţie folosite pentru fundaţie, pereţi, acoperiş, finisaje interioare şi exterioare, suprafaţa încăperilor, grosimea pereţilor). Această sumă se stabileşte de către asigurat la încheierea poliţei pentru locuinţă. După stabilirea sumelor asigurate şi alegerea riscurilor pe care doriţi să le acopere asigurarea de locuinţă, societatea de asigurări propune o primă anuală de asigurare. Cea mai bună alegere este încheierea unei poliţe complete, ce cuprinde toate riscurile, însă, în funcţie de posibilităţile financiare ale fiecăruia, se poate renunţa la acoperirea anumitor riscuri şi atunci poliţa devine mai ieftină. Sursa: romanialibera.ro