Viaţa de „badante" pe care o duc sute de mii de românce în Italia poate părea banală: muncă de dimineaţa până seara, de multe ori noaptea, pe bani puţini. Dar speranţa care le însufleţeşte pe aceste femei nu are nimic banal. Sunt înflăcărate de şansa pe care au avut-o în Italia de a scăpa de o parte din greutăţile care le-au otrăvit viaţa în România.

Gazeta Românească a cules destăinuirile unor „badante” românce, care au povestit ce înseamnă pentru ele ITALIA.

Ileana F. a venit din judeţul Botoşani la Marineo acum trei ani. Îngrijea un bătrân paralizat. Era plătită cu 700 de euro pe lună. Muncă grea, bătrânul nu se ridică, trebuie schimbat, spălat, îmbracăt, hrănit etc.

După doi ani în care a avut două săptămâni de concediu când a mers în România la înmormântarea tatălui ei, acum situaţia ei s-a schimbat. Şi-a dat seama că se simte rău dar nu a spus nimănui. Era din ce în ce mai obosită, mai slăbită. Abia reuşea să învârtă de pe o parte pe alta bătrânul. Până l-a scăpat din pat şi nu a mai putut să-l ridice. Atunci a sunat pe fiul respectivului domn. În urma acestei întâmplări au dus-o la un control medical. La analizele de sânge a fost diagnosticată cu hepatita C cronică. Nici vorbă să mai lucreze, i-au spus medicii. Ar fi trebuit să facă un repaus de câteva luni, tratamente şi regim.

Eu am rată la bancă, nu pot să-mi vad de boală. Pe bancă nu o interesează boala mea. Mi-am căutat altceva de muncă, fără să spun nimic de boala mea. Tin regim, mai mult nu pot face. Trebuie să muncesc să-mi plătesc datoriile la bancă şi să-mi ţin copii la facultate la Iaşi, scrie gazeta romaneasca.

Am un băiat care e în ultimul an la chimie şi o fată în anul trei la medicină. 200 de euro le trimit numai pentru cămin, 200 să aibă de mâncare. Şi 300 trimit pentru bancă, barbatul meu mi-a spus că mai avem de plătit încă 25 de luni. Creditul era pentru îmbunătăţirea casei. Aşa că, orice risc mi-l asum. Îngrijesc doi bătrâni. Mi-a fost frică să mă apropii de nepoţii lor. De copii mă feresc, n-aş vrea să ia careva această boală. Ştiu că pot muri, dar ce pot să fac? 25 de luni şi nu mai am datorii. Şi în veci nu mai fac credit.

Vom reveni cu o nouă poveste.