A fost sărac lipit, dar a ajuns nu numai unul dintre cei mai simpatici actori de comedie ai României, ci şi unul dintre cei mai bogaţi. În cartea lui biografică, lansată în această săptămână, Alexandru Arşinel (73 de ani) ne predă o lecţie de viaţă: cum să ajungi sus, prin muncă şi iar muncă.

Arşinel a venit pe lume în 1939, într-o comună suceveană pe care a făcut-o apoi celebră: Dolhasca. Cum al Doilea Război Mondial a izbucnit câteva luni mai târziu, copilăria actorului a fost marcată de bombardamente, de sărăcie şi de foamete. Prea mic pentru a-şi da seama de ororile din jurul lui, Arşinel mai ţine minte lucrurile frumoase: “Armamentul rămas după război reprezenta jucăria noastră. Mergeam pe malul Şomuzului, săpam o groapă, puneam gloanţele înăuntru, dădeam foc şi vă imaginaţi cât de încântaţi eram de zgomotul care se auzea”, povesteşte Arşinel în cartea sa.

Era să ajungă ciocănar la CFR

Tatăl lui, angajat la CFR, îşi dorea ca Alexandru să îi calce pe urme, însă Arşinel n-a intrat la Facultatea de Construcţii. “Nu vă pot descrie câte cruci şi Dumnezei am primit de la tata! În afară de înjurături, mi-a pregătit şi o surpriză. M-a trezit a doua zi de dimineaţă, la ora cinci: «Scoală-te, biserica mă-tii, că te duc la Revizia de vagoane să te fac ciocănar»”.

N-a ajuns la ciocan, ci în echipa de figuranţi a Teatrului Naţional din Iaşi, datorită unui coleg de-al tatălui său. Un an mai târziu a dat admitere la Teatru, la Bucureşti. A intrat din prima, aşa că a rămas în Capitală. La scurtă vreme, s-a angajat la Teatrul de Revistă Constantin Tănase, cel pe care îl conduce în prezent. Spune că a ales să rămână în Bucureşti pentru că aici se afla iubita lui din acea vreme. Dar, avea să afle mai târziu, aceasta îl înşela cu un alt actor: “După trei ani de prietenie, cedase unei alte legături, care i se părea mai... benefică. A fost o lovitură imensă, care m-a bulversat pentru un timp îndelungat”.

De altfel, aceasta nu fusese singura dezamăgire în iubire. În anul doi de facultate, actorul mai fusese înşelat, iubita sa de la vremea respectivă începând o relaţie cu el, fără să-i fi spus că, de fapt, avea un alt iubit, la Braşov.

A trăit într-o cămară!

Primii ani ca actor în Capitală au fost grei. Arşinel a locuit o perioadă într-o cămară de alimente, de doi metri pe unul şi jumătate. “Nu exista căldură, mă încălzeam la aragaz. Cred că atunci m-am îmbolnăvit şi de rinichi. Trăiam din te miri ce”, îşi aminteşte Arşinel. După un an de chin, un coleg de-al său l-a trimis să stea cu tatăl lui, bolnav de inimă, într-un apartament de trei camere. Fericirea a durat doar un an, fiindcă actorul a rămas din nou pe drumuri. Într- un final, după ce şi-a făcut buletin de Bucureşti, a primit o casă care, pe vremuri, fusese bordel, cu baia şi WC-ul pe hol, la comun. Acolo şi-a adus proaspăta soţie, acolo i s-a născut primul copil. “Îmi aduc aminte că Marilena, ca să îi facă baie copilului, freca bine cada, apoi turna spirt şi îi dădea foc pentru a o dezinfecta, aşa dezastru era acolo”.

După atâţi ani de chin, Arşinel a devenit tot mai cunoscut şi şi-a văzut visul cu ochii: a ajuns să-i încânte pe români de pe scena teatrului, iar pe micile ecrane, în memorabilele nopţi de Revelion. La 40 de ani de vremurile tulburi din tinereţe, Arşinel şi-a clădit o avere de aproape o jumătate de milion de euro.

Era poreclit «Haplea»

Încă de mic, Alexandru Arşinel era un gurmand, fiind poreclit “Haplea”. De altfel, pentru el, mâncarea devenise un fel de răsplată: “Multe din amintirile mele din perioada copilăriei sunt puternic legate de mâncare. Sora mea, ori de câte ori rămânea singură cu mine, de teamă să nu o bat, îmi dădea dulcele ei”, povesteşte actorul în cartea lui. Şi în studenţie dorinţa de a mânca bunătăţi era atât de puternică, încât nu s-a temut să fure pui de la cantina unde făcea practică agricolă.

A dezertat din armată de dragul iubitei

În perioada stagiului militar, Alexandru Arşinel a avut parte numai de belele. După ce a fost prins că în fiecare weekend se furişa în afara unităţii militare fără să fi avut vreo permisie, superiorul său l-a transferat disciplinar la o unitate din Piatra Neamţ. Dar a ajuns acolo abia la o săptămână după ce primise ordinul de transfer. “Am făcut un ocol de câteva zile pe la Slănic Moldova, unde iubita mea era în tabără”. A scăpat de puşcărie şi de batalionul disciplinar datorită intervenţiei tatălui său, care, deşi era extrem de sever cu fiul său, i-a trecut cu vederea această ispravă: “Nici el nu fusese vreun sfânt şi înţelegea ale tinereţii valuri”, explică Arşinel în cartea sa biografică.

Actorul mărturiseşte că anul 1966 a fost unul hotărâtor pentru viaţa sa. Atunci a cunoscut-o pe Marilena, cea care doi ani mai târziu i-a devenit soţie şi alături de care se află şi astăzi. Cei doi s-au întâlnit pentru prima oară în Bucureşti, la Ştrandul Tineretului. “Am văzut o fată a cărei imagine m-a hipnotizat, mi s-au lipit ochii de ea ca un magnet”. Cum aceasta nu a dorit să-i spună cum o cheamă, tânărul Arşinel a apelat la artileria grea: replicile de agăţat. “Dar ce-ai face dacă m-aş îneca?”, a întrebat-o el, convins că, astfel, o va da pe spate. Ei bine, cu replica asta a smuls doar un zâmbet din partea tinerei. După îndelungi insistenţe, a făcut-o să-i dea numărul ei de telefon.

Purta haine cârpite

Familia lui Arşinel nu a fost înstărită. În perioada foametei, părinţii viitorului actor au făcut tot posibilul ca micuţilor - Alexandru mai are o soră şi un frate - să le fie bine. Mama artistului, Emilia, era cea care găsea mereu câte o soluţie. De exemplu, puţinul lapte era băut pe rând, câte o zi fiecare, de cei trei copii. Iar hainele celui mai mare erau preluate de cei mai mici: “În perioada foametei, când totul se dădea pe puncte - şi mâncare, şi îmbrăcăminte - neavând materiale din care să ne facă veşminte noi, mama lua câte o haină de-a fratelui meu, care îi rămăsese mică, o întorcea pe dos, mi-o cârpea şi mi-o făcea ca nouă”, spune Arşinel.