În direct la GSP Live, fostul internațional român Ștefan Nanu a vorbit pentru prima dată despre copilăria sa grea, într-o familie cu părinți dependenți de alcool. „Mi-a marcat copilăria. Ai mei se îmbătau, se trezeau noaptea și se luau la bătaie”.

Ajuns la 51 de ani, fostul fundaș lateral Ștefan Nanu antrenează acum la Cetate Deva. Aflat acasă, la Vâlcea, campionul României în 1999 cu Rapid a acceptat să discute în premieră despre cea mai grea perioadă din viața sa, copilăria: „Nu-mi e rușine s-o spun, am avut o copilărie foarte grea. Provin dintr-o familie săracă, părinții mei aveau darul beției. Două săptămâni nu se mai trezeau din beție”.

- Cum ai crescut în mediul ăsta? Văd că ai o seninătate când spui asta…Alți copii suferă traume.
- E o chestie care și pe mine m-a marcat pentru că eu nici acum nu pun gura pe băutură. Nu beau.
- Ăsta a fost efectul asupra ta, de dezgust față de băutură?
- Da, stăteam într-un sat în care lumea râdea. Stăteam și ascultam ce spuneau: “Bețivii ăia ai lu’ Nanu!”.

Lucrul care m-a marcat era că, fiind un copil de 12-13 ani, ei se trezeau noaptea și se băteau, se luau la bătaie. Așa era viața la țară. Eu nu-mi critic părinții. Tata, din păcate, acum nu mai este. Pe mama am dus-o acum 20 de ani la un spital și i-au făcut o injecție. De atunci nu mai bea. Au muncit, mama muncește și acum, dar copilăria m-a marcat.

Ștefan Nanu, primul din stânga, și ceilalți tricolori îl poartă pe brațe pe Hagi după victoria cu Ungaria din 1999

Am zis că niciodată nu o să fac ce au făcut părinții mei. De mic mi-a plăcut fotbalul, dar să știi că tot de mic dădeam cu sapa. Când erau treji, săpam cot la cot vița de vie, scoteam rândurile de porumb până la capăt. Aveam capre, aveam oi. Mă trezeam dimineața la cinci și mă duceam cu ele. Îmi cădea capul de somn peste ele
- Ștefan Nanu, fost internațional român

Alerga 25 de kilometri pe zi
Remarcat la finele clasei a opta de un profesor de sport de la un liceu din Filiași, Nanu spune că a dat examenul de admitere într-o zi în care părinții lui erau beți. A intrat la liceu, apoi a făcut zilnic în alergare drumul de cinci kilometri dintre satul său, Bâlta, și oraș:

“Dimineața, la șase, plecam cu părinții mei la Filiași. Ei mergeau cu bicicleta la serviciu, la fabrica de transformatoare, eu îmi puneam geanta pe portbagajul lor și alergam cinci kilometri până la Filiași. Terminam școala și mă întorceam acasă în fugă. După amiază, la 4, aveam antrenament cu juniorii. Alergam cinci kilometri, făceam o oră și jumătate antrenament, și mă întorceam alergând până la Bâlta. Făceam în jur de 25-30 de kilometri în fiecare zi. De asta am și avut capacitatea asta de efort. Alergam până în minutul 90 meci de meci”.

În clasa a noua, antrenorul echipei din liceul din Filiași mi-a zis dacă nu vreau să joc la ei. Se purtau ciocatele atunci. Dacă aveai ciocate, erau bogat. Mi-am dat ciocatele jos să joc, nu mai aveam tocuri, erau mâncate, și am jucat desculț pe bitum. Le-a plăcut de mine
- Ștefan Nanu, fost internațional român

De la Trafo Filiași, Nanu a ajuns după un an la Craiova, unde a fost legitimat de CSȘ Craiova. Decizia a luat-o el, după consultări cu părinții săi aflați în stare de ebrietate.

- Părinții tăi te sfătuiau, îți spuneau ceva?
- Nu îmi spuneau absolut nimic. Luam singur deciziile importante legate de viața mea. Când erau treji, se ocupau cu munca la țară.

„Când am plecat la școală la Craiova, la Liceul 7 Noiembrie, i-am prins beți. Au rămas surprinși, mama a zis că nu avem bani, tata a zis să mă duc, treaba mea, dar să nu-i fac probleme. Până în clasa a noua, nu era zi să nu iau o bâtă la fund. Făceam multe prostioare”
- Ștefan Nanu, fost internațional român

Nanu a povestit momentele foarte grele prin care a trecut după ce a început să facă naveta săptămânal între Bâlta și Craiova:

“Din clasa a zecea, părinții mei nu au mai venit o dată după mine să vadă ce fac, cum sunt la școală. Am terminat clasa a zecea, am dat la școala profesională. Am lucrat două luni prelucrător prin așchiere, pe o freză, la fabrica de tractoare. Lucram în ture și mergeam și la antrenamente.

Sâmbăta, după meciuri, veneam acasă de la Craiova. Îi găseam beți, rupți, și mă întorceam plângând cu oalele în mână. Stăteam la cămin. Când mă întorceam, mâncam o varză. Mâncam o varză cu sare într-un weekend. Asta până luni, când mâncam masa de la cămin”

Nanu a continuat să facă naveta la Craiova și după ce a debutat în prima ligă, pentru Electroputere. Mergea de la Filiași la Craiova cu un tren personal, dis de dimineață, apoi dormea în vestiar: “Când eram în Liga 1, la Electroputere, făceam naveta de la Filiași la Craiova cu personalul. Aveam tren la 6 și 10, ajungeam la Craiova la 7 și 20. Aveam cheia de la vestiar, dormeam pe masa de masaj până la 10 când veneau jucătorii în vestiar pentru antrenament. Într-o dimineață, am adormit în tren și m-am trezit la Caracal. L-am întrebat pe naș dacă mai e până la Craiova și mi-a zis că am trecut. L-am sunat pe Marian Bondrea și i-am explicat ce am pățit. A început să râdă”.

Pe 16 martie 1987, a venit Aron Huzu la mine acasă să mă convingă să mă transfer la Inter Sibiu, Bondrea mă voia acolo. Când a văzut unde stau, s-a șocat. Nu aveam nici geamuri la casă, ai mei se băteau, le spărgeau. Ca să ajungă la mine, a trecut Jiul pe o punte. Nu era alt drum
- Ștefan Nanu, fost internațional român

Deși a jucat peste 200 de meciuri în prima ligă, a luat titlul și Cupa cu Rapid, apoi a jucat în națională împreună cu Hagi și Popescu, Nanu spune că părinții săi nu au avut niciodată curiozitatea de a-l vedea jucând pe viu: “Nu au fost niciodată la niciun joc de-al meu. Am vrut să-l aduc o dată pe tata, dar a zis că nu-i place fotbalul și nu-l interesează. Nu au fost niciodată pe stadion. Dar se bucurau mult la televizor”.

Tatăl unei fete înfiate în prima căsătorie și a doi gemeni din mariajul cu handbalista Olivia Costache, Ștefan Nanu nu își urăște părinții pentru copilăria grea pe care a avut-o: “Niciodată nu o să-mi critic părinții pentru că așa erau timpurile. Nu am avut resentimente. Poate Dumnezeu m-a ajutat și mi-a dat această cale să nu fac ce au făcut ei. Să stau în beție și să nu pot să mă trezesc două săptămâni”.