Statistica este acel lucru muninat care nu spune nimic, dar arată o sumedenie de lucruri. De exemplu, faptul că trăim pe datorie şi cheltuim 2.267 de lei pe lună la venituri băneşti de doar 2.182 de lei. Datele INS, valabile pentru trimestrul trei din 2013, arată un deficit mediu lunar de 85 de lei pe gospodărie.

Evident, teoretic rămânem cu ceva bani, pentru că la veniturile băneşti se adaugă şi cele în natură, dar nimeni nu poate plăti facturi cu cartofii din grădină sau grâul de pe câmp, aşa că rămâne cum am stabilit. Teoretic câştigăm 2.528 de lei lunar pe gospodărie, practic doar 2.182, restul sunt venituri în natură.

Ca să rămânem la venituri, majoritatea e reprezentată de salarii (53,1%), iar restul apar din agricultură (4,2%), din activităţi neagricole independente (2,9%) şi cele din proprietate şi din vânzări de active din patrimoniul gospodăriei (1,7%). O pondere importantă deţin şi veniturile în natură (13,7%), în principal, contravaloarea consumului de produse agroalimentare din resurse proprii (12%).

Veniturile, cheltuielile şi deficitul gospodăriilor din România. Sumele sunt lunare, în lei, valabile pentru trimestrul trei al fiecărui an. Sursa: INS

Evident, în mediul urban veniturile totale sunt mai mari cu aproape 40% decât cele din rural (unde însă agricultura de subzistenţă mai echilibrează lucrurile).

Cheltuieli

Cheltuielile totale ale populaţiei, au fost, spuneam, în medie, de 2.267 lei lunar pe gospodărie şi au reprezentat 89,7% din nivelul veniturilor totale, dar mai mari cu 85 de lei decât veniturile băneşti.

Din această sumă aproape 80% sunt cheltuieli de consum şi transferuri către stat, în vreme ce cheltuieli care ar aduce valoare adăugată precum investiţiile pentru cumpărarea sau construcţia de locuinţe, cumpărarea de terenuri şi echipament necesar producţiei gospodăriei, cumpărarea de acţiuni deţin o pondere foarte mică, de doar 0,8%.

Iar asta e una dintre explicaţiile sărăciei din România. Nu avem bani de investiţii în creşterea standardului de viaţă (confort şi financiar), dar nici curaj. Ca o comparaţie – care descrie exact starea financiară şi de spirit – în T3 2008 aceste investiţii reprezentau 3,1% din cheltuieli, deci au scăzut cu peste două treimi.

În scădere masivă, de fapt la jumătate, sunt şi cheltuielile pentru educaţie. 0,3% în 2013 faţă de 0,6% în 2008.

Ce rezultă din toată această poveste. Câştigăm prea puţin, creăm prea puţină valoare adăugată (în special pentru noi), iar educaţia tinde să fie lăsată din ce în ce mai mult de o parte, ceea ce va duce la întărirea cercului vicios în care ne zbatem. Fără educaţie veniturile şi, mai ales, oportunităţile sunt reduse, iar lipsa cunoştinţelor ne determină să îngropăm banii în consum de mult ori inutil, în loc să-i punem, mulţi-puţini, cum sunt, să producă confort personal şi financiar. sursa: businesscover.ro