Pasca de Paște este unul dintre cele mai importante preparate din tradiția românească, încărcat de simboluri religioase și credințe populare. 

Momentul în care se coace, dar și modul în care este pregătită, sunt considerate esențiale pentru norocul și bunăstarea casei.

Când se coace pasca de Paște
În tradiția veche românească, pasca se coace în Joia Mare, Vinerea Mare sau Sâmbăta Paștelui, în funcție de timpul gospodinei. Totuși, în mediul rural, cel mai des coacerea are loc sâmbăta, chiar înainte de sărbătoare.

În unele zone din Bucovina și nordul Moldovei, pasca destinată sfințirii este numită „naforă”, asemănătoare prescurii folosite la slujba religioasă. Aceasta are o importanță aparte și este tratată cu mult respect.

Cum să faci pască respectând tradiția
Tradițiile legate de coacerea pascăi sunt pline de semnificații. În unele sate, se spune că Dumnezeu ar fi creat florile și semințele din crucea pascăi, sfărâmată și împrăștiată în lume în Sâmbăta Paștelui.

Pentru o recoltă bogată, gospodinele puneau semințele de cânepă pe cuptor, atunci când acesta era încins pentru pască.

Înainte de preparare, femeile respectau un ritual de curățenie. Se spălau, îmbrăcau haine curate și spuneau rugăciuni.

Un moment important era introducerea pascăi în cuptor. Atunci, gospodina făcea semnul crucii și rostea o rugăciune:

„Cruce-n casă, Cruce-n masă, Cruce-n toate patru colțuri de casă, Dumnezeu cu noi la masă, Maica Domnului la fereastră.”

Cum se face pasca tradițională
Rețeta tradițională de pască respectă câțiva pași esențiali. Se întinde o foaie rotundă de aluat, simbol al perfecțiunii. Pe margine se pune o cunună împletită din aluat. Interiorul se umple cu brânză dulce amestecată cu ouă. Deasupra se unge cu lapte și ou și se decorează cu stafide sau modele florale.

Pentru pasca destinată sfințirii, se adaugă o cruce din aluat în mijloc, aceasta fiind introdusă prima în cuptor.

În anumite sărbători (precum Ispas sau Sângeorz), pasca era decorată și cu frunze de leuștean, pentru protecție și belșug.

Din același aluat se preparau și cozonacii, considerați o adevărată probă de măiestrie pentru gospodine. Aluatul era bogat, cu lapte, ouă, unt, zahăr și arome precum scorțișoară sau coaja de lămâie.

Cozonacul trebuia să fie înalt, pufos și să se desfacă în fâșii. Se mai făceau și alte dulciuri tradiționale de Paște din același aluat: ciurecurele cu mac, mazurci cu dulceață, bezele sau posmagi.

Semnele norocului la coacerea pascăi
În momentul în care pasca era pusă în cuptor, fiecare membru al familiei „își alegea” simbolic câte o pască, uneori chiar și pentru persoane absente sau străini. Se credea că felul în care iese pasca din cuptor prevestește soarta fiecăruia: dacă era frumoasă și bine crescută, aducea noroc și împliniri; dacă ieșea stricată sau „smintită”, era semn de încercări în anul ce urma.

Tradițiile mergeau dincolo de gospodărie. Prima bucată de aluat era folosită pentru a face o pască destinată vacilor, care era sfințită și împărțită animalelor, în fiecare sâmbătă dimineața, pentru a le feri de boli și pentru a le spori rodul.

O altă „păscuță” era oferită de pomană unui sărac, cu credința că protejează împotriva bolilor pe tot parcursul anului, conform crestinortodox.ro.

Obiceiuri pentru iubire și noroc personal
Din primul aluat se făcea uneori o mică franzelă, coaptă prima și scoasă prima din cuptor. Aceasta era sfințită și consumată cu un scop special. Se credea că aduce dragoste, respect și apreciere, mai ales dacă era împărțită cu persoana iubită.

Un alt ritual aparte implica apa folosită la frământat. Aceasta era păstrată, sfințită și folosită de fete pentru spălatul pe față, în anumite zile, înainte de răsărit. Se spunea că astfel vor fi plăcute și iubite, asemenea florilor, și vor avea noroc în dragoste.

Cum se duce pasca la biserică
Pentru sfințirea pascăi, oamenii respectau reguli stricte. Se îmbrăcau în haine curate sau chiar noi, special pregătite pentru Paște. Pasca era așezată într-un coș sau pe o tavă curată, alături de ouă roșii și alte bucate.

Se duceau, de obicei, două păști: una cu cruce, care se întorcea acasă, și una fără cruce, oferită preotului.

În unele zone, se sfințeau și alte lucruri considerate utile peste an: sare, usturoi, unt sau chiar plante și obiecte folosite în gospodărie, toate având rol protector sau vindecător în credința populară.

Întoarcerea de la biserică era la fel de importantă. La intrarea în casă, gospodarul rostea „Hristos a înviat!” și făcea închinăciuni. Pasca era atinsă de masă și închinată către icoane, marcând începutul mesei festive.

În unele locuri, pasca era pusă simbolic pe capul membrilor familiei, iar pentru fete exista credința că acest gest le aduce căsătorie grabnică.

De asemenea, oamenii ofereau din pască și animalelor din gospodărie, spunând aceeași urare pascală, pentru a le proteja și a le ține aproape de casă.

Ce se mănâncă mai întâi de Paște
Masa de Paște începea, în mod tradițional, cu o bucățică de pască sau anaforă, rostită cu recunoștință pentru că au ajuns la sărbătoare. Apoi se ciocneau ouă roșii și se gustau pe rând bucatele. Unii începeau cu hrean sfințit, pentru protecție, sau cu usturoi, pentru sănătate, înainte de a continua cu celelalte preparate.

Istoria pascăi de Paște
Pasca de Paște are o istorie îndelungată, fiind unul dintre cele mai vechi preparate ritualice din spațiul românesc. Această pâine dulce, dospită, este nelipsită de pe masa de sărbătoare și este asociată nu doar cu tradiția, ci și cu beneficiile nutriționale pe care le oferă organismului.

Primele mențiuni despre pască datează încă din secolul al XVI-lea, când rețeta era una extrem de simplă, bazată doar pe făină, apă și drojdie. În timp, preparatul a evoluat, iar gospodinele au început să adauge ingrediente mai bogate, precum ouăle, zahărul, untul și laptele. Astfel a apărut pasca pufoasă și aromată pe care o cunoaștem astăzi.

Tradiția coacerii pascăi este strâns legată de sărbătoarea Paștelui și de ritualurile Bisericii Ortodoxe. În mod obișnuit, aceasta se pregătește în Săptămâna Mare, fie în Joia Mare, fie în Sâmbăta Mare, în funcție de obiceiurile locale.

Pasca nu este doar un desert, ci și un simbol religios. De cele mai multe ori, este decorată cu o cruce din aluat, simbol al sacrificiului lui Iisus Hristos, cu împletituri care amintesc de coroana de spini, ouă sau motive decorative, simboluri ale vieții și renașterii.

În prezent, rețeta clasică a cunoscut numeroase reinterpretări: există variante fără aluat, cu ciocolată sau cu ingrediente moderne, precum mascarpone. Totuși, pasca tradițională rămâne cea mai apreciată, fiind preparată din ingrediente similare cozonacului.

Rețetă de pască tradițională

Ingrediente:
500 g făină
200 ml lapte călduț
150 g unt topit și răcit
100 g zahăr
2 ouă
7 g drojdie uscată
un praf de sare
1 linguriță esență de vanilie
coajă rasă de lămâie și portocală
150 g stafide
1 ou pentru uns

Mod de preparare: Într-un bol mare, se amestecă făina cu drojdia, zahărul și sarea. Se adaugă coaja de citrice și stafidele. Separat, se bat ouăle cu laptele călduț, untul topit și vanilia. Se combină ingredientele lichide cu cele uscate, amestecând până se formează un aluat moale. Aluatul se frământă aproximativ 10 minute, până devine elastic. Se lasă la dospit, acoperit, timp de o oră, într-un loc cald. După dospire, se împarte în două: o parte pentru bază, cealaltă pentru decor. Se întinde un disc de aluat în tavă, se adaugă umplutura de brânză, apoi se formează o cunună împletită pe margine și o cruce deasupra. Se unge cu ou bătut și se coace la 180°C timp de 35-40 de minute, până se rumenește. După coacere, pasca trebuie lăsată să se răcească complet înainte de a fi tăiată. Textura ideală este pufoasă, iar aromele de vanilie și citrice îi dau un gust inconfundabil.