Botezul Domnului sau Boboteaza din 6 ianuarie, alături de ziua Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul și Inaintemergătorul Domnului, prăznuită în 7 ianuarie, marchează sfârșitul sarbatorilor de iarna si, totodata, al celor dedicate nasterii Mantuitorului Iisus Hristos.

Acceptând să Se cufunde în Iordan, Hristos l-a îngropat pe vechiul Adam şi, astfel, El a început zidirea unui om nou. Hristos a curăţit prin cufundarea Sa în Iordan creaţia întinată de căderea omului în păcat şi a înlăturat puterea satanei. Astfel, când Iisus S-a lăsat botezat de Ioan, izvoarele harului s-au pogorât peste creaţie.

În rugăciunea rostită la sfinţirea apei pregătită pentru Botez, preotul invocă venirea Duhului pentru curăţirea apei de lucrarea puterilor demonice, pentru ca ea să devină, prin pogorârea Duhului Sfânt, un loc al naşterii omului nou, botezat în Hristos.

Cu praznicul de Bobotează, urmat de sărbătoarea Soborului Sfântului Ioan Botezătorul, în data de 7 ianuarie, se încheie ciclul tradiţionalelor sărbători de iarnă. Prin ritualul specific evenimentului religios, în ajunul şi în ziua de Bobotează, în toate bisericile ortodoxe, cu puterea Duhului Sfânt, prin rugăciunile arhiereilor şi preoţilor se sfinţeşte Agheasma Mare; de asemenea, se sfinţesc apele mari şi se purifică mediul înconjurător de forţele malefice.

Agheasma Mare este folosită la sfinţirea caselor credincioşilor. Cu Agheasmă Mare se stropesc şi lucrurile care trebuie binecuvântate sau sfinţite, cum ar fi: prapurii, crucile şi troiţele, clopotele, vasele şi veşmintele liturgice, icoanele, bisericile, Sfântul şi Marelei Mir.

.Agheazma, adică apa sfinţită de Bobotează prin harul preoţilor, în cadrul unui ceremonial religios, primeşte virtuţi terapeutice miraculoase şi nu se strică de-a lungul anului; apa sfinţită alungă bolile şi spiritele malefice. Agheazma este apa „vie", leacul care revigorează trupul şi sufletul.

Agheazma se bea dimineaţa, înainte de micul dejun, în zilele de post, de sărbători sau la ceas de boală sau de mare necaz.

În marile laboratoare ale lumii, cercetătorii au constatat că apa are memorie, că poate păstra în amintire emoţiile oamenilor. În acelaşi timp, cercetătorii au dovedit că apa are proprietăţi ieşite din comun, că poate să transmită, pe mai departe, proprietăţile ei. De aceea, specialiştii spun că agheasma păstrează în memorie rugăciunea de la slujba de sfinţire. În urma cercetărilor, Vlail Kaznacheev, membru al Academiei de Ştiinţe Medicale din Novosibirsk, precizează că, stropirea cu apă sfinţită a plantelor muribunde sau a animalelor bolnave, le readuce la viaţă. Totuşi, omul de ştiinţă mai adaugă în pledoaria sa că nici un chimist nu poate explica acest lucru. Dar spune, fără rezerve, că apa sfinţită are o compoziţie chimică deosebită. Dacă într-un vas care conţine apă obişnuită se toarnă puţină agheasmă, atunci toată apa din acel recipient primeşte proprietăţile apei sfinţite.

Referitor la puterea agheasmei, savantul japonez Emoto Masaru aduce un alt argument: apa reacţionează la rugăciuni şi formează cristale frumoase, luminoase; în schimb, la discuţii dure sau la injurii, apa formează cristale întunecate. În numeroasele studii (mai bine de 1000), elecrofiziciana Angelina Malakovskaia de la Laboratorul de Tehnologie Medicală şi Biologică a constatat că starea de sănătate a credincioşilor care se roagă la biserică este mai bună, iar participarea la slujba religioasă reglează valorile tensiunii arteriale. Tot specialiştii spun că semnul crucii are o putere miraculoasă asupra microbilor patogeni, atât asupra apei de la robinet, cât şi asupra celor din apele curgătoare şi din râuri, fiind mai eficient chiar decât aparatele moderne de dezinfecţie.