Motivul: procesul durează cel puțin o lună, depășind durata suspendării activității. În acest caz, celor care se simt nedreptățiți le mai rămâne varianta recuperării daunelor, cum ar fi chiria, salariile angajaților, valoarea mărfurilor deteriorate, prin atragerea răspunderii ANAF și a inspectorilor.

Comercianții pot să facă plângere în instanță, în temen de 15 zile, în cazul în care consideră că măsurile luate de Direcția Generală de Antifraudă Fiscală (DGAF) sunt abuzive. Aproape 200 de magazine și restaurante au fost închise în mai puțin de două sătptămâni pentru nereguli privind casa de marcat.

Însă, plângerea nu mai suspendă măsura DGAF până la pronunțarea instanței, așa cum se întâmpla înainte de modificarea legislației pe care se bazează campania de depistare a micii evaziuni, începută în urmă cu două săptămâni.

Prin OUG 91/2014, care a intrat în vigoare de la 1 ianuarie 2015, mai multe încălcări ale legislației privind utilizarea caselor de marcat sunt sancționate atât cu suspendarea activității, cât și cu amenzi mult mai mari.

De ce este mai agresivă DGAF acum?

DGAF este mai agresivă pentru că legislația îi acordă puteri mult mai mari. Supendarea activității nu este o noutate, însă sigilarea punctului de lucru și menținerea măsurii chiar și atunci când este contestată în instanță sunt prevederi noi cu un impact foarte puternic.

Anterior modificărilor legislative – OUG 91/2014 și ordinal 218/2015 -, comercianții făceau plângere față de procesul verbal și instanța îl suspenda până la luarea unei hotărâri.

„Din păcate plângerea față de procesele verbale nu mai suspendă măsura luată de DGAF. Teoretic există acces la justiție, dar în practică este greu de obținut pentru că durează cel puțin 3-4 săptămâni, alteori luni, în funcție de cât de aglomerate sunt judecătoriile”, spune Emanuel Băncilă, director executiv E&Y.

Plângerea se face în condiţiile prevăzute de Ordonanţa Guvernului 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, dar cu o derogare essentială referitoare la mențínerea sigilării. Totodată, nici măcar nu mai este prevăzut avertismentul, așa cum există în regimul contravențiilor, pentru situațiile care necesită, în opinia autorităților, sigilarea unității enumerate de OUG 91/2014.

„În primul rând, până primești o decizie a instanței, s-a terminat luna de suspendare. Prevederile generale cu privire la contravenție sunt că, în cazul suspendării, contestarea anulează această contestare, dar și-au dat excepție de la lege. În al doilea rând, nu poți obține ordonanță președințială pentru că ar însemna ca instanța învestită să se pronunțe pe fond, ceea ce nu se poate. Dacă instanța ar suspenda până s-ar judeca fondul ar însemna ca suspendarea să se întrerupă și apoi să se reia, eventual, dacă se dovedește că Antifrauda avea dreptate. Și-au făcut instrumente legale, prin OUG, fără dezbatere parlamentară, în numele luptei cu evaziunea fiscală. Este o crimă fiscală cu premeditare”, spune avocatul Gabriel Biriș, în opinia căruia legislația are o problemă de neconstituționalitate. Sursa: Capital.ro