Ana Morodan trăiește acum în lux și declară mereu că muncește și 20 de ore pe zi pentru a-și putea satisface orice plăcere, însă în urmă cu 9 ani, abia reușea să răzbată. Spune că a plâns în trenul care o aducea de acasă spre Capitală, însă dorința de a face ceva în viață a fost mai mare decât dorul de casă.

Pe Ana Morodan lumea ori o place la nebunie, ori deloc, însă nu trece niciodată neobservată. Jurata de la „Masked Singer România” susține că a fost „dintr-o bucată” de când se știe, lucru pe care Bucureștiul nu a reușit să-l schimbe la caracterul ei.

„Când am venit în Capitală, am venit cu un crez și anume, că oamenii, dacă e să aibă caracter, pot să fie oriunde în lumea asta. Știi că în provincie toți spun că-n București oamenii sunt răi. E un lucru pe care încă îl cred, că poți să întâlnești oameni cu un calibru excepțional într-un loc, să zicem, rău famat”, ne-a povestit Ana.

În ciuda optimismului, nu i-a fost ușor când a ajuns în București. Am învățat că trebuie să lupți, nu să pleci capul. Bine, oricum, tipologia mea este de lupătător, eu sunt soldatul care merge în linia întâi. Oricât de dărâmată aș fi, mă ridic la propriu de pe jos, întâi în genunchi, apoi în picioare, și-mi spun că trebuie să merg înainte.

„Am plâns în tren”
Deși ea și-a dorit mutarea la București, în primul an i-a fost extrem de greu să se acomodeze. Nu numai din cauza faptului că avea doar 200 de lei în buzunar și o valiză cu haine, ci și din cauza faptului că s-a trezit într-un oraș aglomerat, ea suferind de agorafobie (n.r. – frica de mulțimi).

„În primul an, am avut mai mult probleme motrice. Am plecat fix de ziua mea, 19 ianuarie, cu un geamantan cu haine de vară, iar la București erau -16 grade. Am plâns în tren, pentru că dezrădăcinarea e foarte grea, chiar dacă o faci în aceeași țară. Am venit cu trenul, pentru că aveam permisul de conducere suspendat, deci a trebuit să circul cu mijlocul de transport în comun. Eu, agrofobică, în aglomerație. Trebuia să merg cu metroul până în Pipera, unde lucram ca director executiv la o corporație și nu știam să ajung. A fost groaznic”, a declarat Ana, pentru Libertatea.

În momentul de față, singurul lucru care îi mai aduce aminte de începuturile ei în București este mâncarea de la fast-food. Aveam 200 de lei în buzunar când am ajuns. Mă împrumutam de la prietenii mei, care acum îmi sunt colegi, cu sume de 50 de lei. Mi-a fost foarte greu să mă organizez. Când am dat de patiserii s-a terminat cu silueta mea de 48 de kilograme.

Sursa: libertatea.ro