Curtea Constituțională a României (CCR) a decis, în unanimitate, că sunt neconstituționale dispozițiile care îi obligau pe înalții funcționari publici și pe funcționarii publici de conducere să își înceteze raporturile de serviciu pentru a putea candida la funcții de demnitate publică. Judecătorii au stabilit că această condiție afectează dreptul de a candida, dreptul la muncă și creează o discriminare nejustificată între diferite categorii de funcționari publici.

Decizia vizează dispozițiile art. 34 alin. (3) din Legea 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii 156/2018.

CCR a admis în unanimitate excepția de neconstituționalitate
Judecătorii CCR au admis excepția de neconstituționalitate și au constatat că prevederile analizate contravin mai multor articole din Constituție.

Este vorba despre art. 16, art. 37 și art. 41, referitoare la egalitatea în drepturi, dreptul de a fi ales și dreptul la muncă.

„Curtea Constituţională a stabilit că dispoziţiile criticate, potrivit cărora înalţii funcţionari publici şi funcţionarii publici de conducere pot candida pentru funcţii de demnitate publică numai după încetarea, în condiţiile legii, a raporturilor de serviciu, contravin prevederilor art.16, art. 37 şi art. 41 din Constituţie, deoarece instituie o discriminare nejustificată între categoriile de funcţionari, descurajează exercitarea dreptului de a candida şi de a fi ales şi afectează dreptul la muncă”, se arată în comunicatul CCR.

Curtea a analizat inclusiv proporționalitatea unei asemenea măsuri în raport cu obiectivul urmărit de legiuitor.

Încetarea raporturilor de serviciu nu asigură un echilibru între interesul public și cel individual
CCR a arătat că a stabilit deja, prin jurisprudența sa, că încetarea raporturilor de serviciu ale înalților funcționari publici și funcționarilor publici de conducere în cazul numirii într-o funcție de demnitate publică nu este o măsură proporțională cu situația care o determină.

În opinia Curții, o asemenea soluție nu asigură un echilibru just între interesul public și interesul individual.

Judecătorii constituționali au analizat și argumentul privind necesitatea asigurării neutralității funcției publice. Curtea a stabilit că obligarea funcționarilor respectivi să renunțe la raporturile de serviciu înainte de a candida nu este justificată proporțional prin acest obiectiv.

Mai mult, CCR consideră că regula creează o diferență de tratament care afectează stabilitatea în funcția publică și instituie o discriminare nejustificată între categoriile de funcționari.

CCR: Existau soluții mai puțin restrictive
Un alt argument al Curții se referă la efectul pe care obligația îl poate avea asupra unei persoane care intenționează să candideze. Potrivit CCR, încetarea raporturilor de serviciu înaintea candidaturii descurajează excesiv exercitarea dreptului de a candida și de a fi ales.

Curtea subliniază că legiuitorul avea la dispoziție alternative mai puțin intruzive și restrictive pentru atingerea obiectivului privind neutralitatea funcției publice.

Practic, persoana vizată de prevederea declarată neconstituțională trebuia să renunțe la raporturile sale de serviciu înainte de a ști dacă va obține efectiv funcția pentru care candidează.

Candidatura nu înseamnă că persoana va fi și aleasă
CCR a făcut o distincție între dreptul unei persoane de a candida și ocuparea efectivă a unei funcții de demnitate publică.

Curtea a constatat că dreptul de a fi ales reprezintă numai posibilitatea ca persoana să ocupe în viitor o asemenea funcție. Candidatura nu oferă certitudinea că aceasta va ajunge efectiv în funcția respectivă.

Din acest motiv, simpla perspectivă a ocupării în viitor a unei funcții nu poate fi asimilată exercitării efective a acesteia și nici nu poate suplini dreptul la muncă.

CCR a stabilit astfel că obligația impusă înalților funcționari publici și funcționarilor publici de conducere de a-și înceta raporturile de serviciu pentru simplul fapt că doresc să candideze afectează în mod nejustificat atât drepturile electorale, cât și dreptul la muncă.