Zeci de mii de iubitori de muzică din întreaga lume au dansat pe ritmurile vii ale românilor care au pus bazele genului numit Balkan Beat. Ei sunt Mahala Rai Banda, trupă cu pedigree 100% din Clejani, lăutarii conduși de violonistul Aurel Ioniță care au făcut de două ori ocolul lumii cu lăutele și trompetele în genți.

Au cântat în deschiderea unor mari nume precum Lenny Kravitz, Mariah Carey, The Scorpions ori Jimmi Cliff, și care au ridicat audiența în picioare în prestigioase săli precum Opera din Viena, BBC Studio 6, Cosmopolite (Oslo), Adelaine Royal Theatre din Australia, Opera Garnieri din Paris ori Arts Center din Moscova.

New York Times i-a vizitat acasă

Veri cu legendarii Taraf du Haidouks, lăutari veterani căliți în Ansamblul ”Ciocârlia”și Fanfara Militară Română, pe cei de la Mahala Rai Banda i-am întâlnit la repetiții, după un interviu dat unei echipe New York Times venită special pentru a-i întâlni. Plin de modestie, Aurel Ioniță, adevăratul Ioniță de la Clejani, cunoscut în toată lumea, s-a lepădat de imaginea de frontman și ne-a povestit despre trecut, prezent și viitor.

Ioniță:Este un subiect delicat și am să răspund în aceiași manieră. Nu cred ca se pune problema care este adevăratul „Ionița”, cred că asta are mai puțină importanță, atât eu cât și Manole Ionel (alias Ionița) am facut din comuna noastră un brand  respectat și cunoscut în toată lumea. Fiecare dintre noi are un aport mare la tot ce înseamnă recunoașterea culturală artistică a comunei Clejani. Dacă eu am reușit asta, mai mult în occident, el a facut furori în România cu  etno/pop ștampila Clejani.

Se simte în Europa efectul atentatelor?

Clar că se simte efectul atentatelor. În februarie și mai aveam programate turnee de cluburi în Franta și Belgia, s-au contramandat. Dar tot „răul spre bine” după succesul avut afară începi să fii căutat, respectat și apreciat și în țara ta. Avem în agendă multe festivaluri, concerte private, chiar și nunți cu ștaif , sunt foarte mândru de asta.

Nu pot spune ca suntem idolii hipsterilor ori ai cuiva anume. Știu că pe unde mergem lumea cântă și dansează cu noi , chiar știu textele la câteva cântece în ”romanes language” ne copiază mișcarile. În Olanda, Belgia și Franța avem fan club-uri MRB, este un trend muzical care te prinde indiferent de etnie, clasa socială sau cont în bancă. Un cocktail muzical bine venit la ori ce ora din noapte sau zi .

Cum reușești să ții sub bachetă 3 generații de lăutari. Care-i cel mai tânăr și care-i cel mai bătrân?

Asta este cel mai greu odată cu succesul apare și îngâmfarea sau ego-ul mai puternic toți ne credem vedete sau de neînlocuit, e greu să explici cum stau lucrurile unui puști de 18 ani (fiul meu) și unui veteran ‘67 ani, nea Bosnea Aurel. Acest job mă obliga să fiu imparțial sau nesuferit de multe ori, prea indulgent. Cred că cel mai potrivit cuvânt este acela de „BIG BROTHER ” de fapt așa mi se și spune „NENICU”. Dacă totul merge bine succesul este al întregii echipe, dacă ceva nu merge, este vina mea. Sper ca fiul meu încă ”ucenic” în trupă, să ducă tradiția mai departe și să ridice la alt nivel acest proiect MRB.

Se mai vorbește țigănește la Clejani după ce generații de lăutari au petrecut ani cântând în toate colțurile lumii?

Indiferent de rasă, etnie, castă sau ori cât de mult ai călători departe de ai tai  nu-ți poți uita limba și obiceiurile. La noi circula o vorba ”Trebuie să fii țigan (muzical vorbind) la Paris și domn mare acasă”.

Bătrânii din Taraf de Haidouks sunt mândri de voi?

Eu cred că da! Bătrânii din taraf, dar și bătrânii satului, chiar dacă nu sunt lăutari, se mândresc cu noi.  Lăutarii bătrâni erau foarte respectați și apreciați. Din păcate ei s-au dus și odata cu ei o mare parte a acestei frumoase povești.  Am avut ca model lăutari în adevăratul sens al cuvântului ”lăutari de pământ”, asa cum i-au numit etnomuzicologii. Mi-au lăsat cele mai frumoase melodii dar și modul de exprimare muzicală.

Grație unui impresariat occidental, ați avut agenda plină, în afara țării.

Asta nu e ceva nou probabil că zicala ”Nimeni nu-i profet în țara lui”, a funcționat și în cazul nostru . Evident că în afara prestației noastre muzicale, un mare merit al au și casele de producție muzicală și impresarii străini care au investit și au avut încredere în acest proiect. Dovadă că s-a investit și s-a muncit mult în prmovare, în curând plecăm în Scanavia, într-un turneu, iar toate concertele se vor susține sold out.

Ce „aroganțe” românești ați facut în locuri străine (pofta de mămăligă în Australia, mujdei în Anglia ori semințe-exemple)

De obicei tagma muzicanților a lăutarilor este foarte maleabilă. Ne adaptăm locului dar daca avem ocazia și ni se permite, ne facem mofturile. Am fost invitați sa cântam la o cramă, în Italia, dupa concert fiecare muzicant a trecut la grătar să-și pregătească de mâncare. Bineînțeles că toți am optat pentru carne friptă cu mujdei de usturoi frecat cu ulei de măsline și roșii coapte. Peste tot plutea un miros „plăcut ca acasă” iar, să fie treaba bună,  peste vinul de 25 de ani al organizatorului am pus apa minerală pe genul șpriț. Ca să mai dreg puțin busuiocul, am explicat ca la noi aceste lucruri sunt normalității.

Având în vedere că textele voastre sunt în țigăneaște, sunteți înțeleși de semeni de origine din alte țări?

De multe ori suntem invitați la evenimente majore din Europa făcute de către romi, exemnplu ”Chamoro Festival” – Praga, și, de curând, am cântat la ”IRU” – LITUANIA. Când a fost ales noul președinte mondial al romilor cu toții au înțeles mesajul melodiilor iar comunicarea între noi a fost ușoară.

În câte țări ale lumii ați cântat, vă mai aduceți aminte? Unde ați avut cel mai mare număr de spectatori?

Sincer fără lipsă de modestie ar fi mai ușor să spun pe unde nu am fost, cred că cel mai numeros public a fost în La Womad Fest, Australia am avut 60.000 spectatori, Galastonburny, Anglia-30-40.000 spectatori , ultimul, în  Maroc, aproximativ 40.000 spectatori pe seară, un festival 3 zile, facut de regele Marocului.

Nu te-a tentat să te stabilești într-o țară importantă în biz-ul muzical mondial?

Am avut prilejul și ocazia să mă stabilesc în Brazilia, Belgia, Germania dar, nimic nu se compara cu locul unde te-ai născut și ai crescut. Când sunt plecat pentru o perioada mai lungă mi se face dor și de câinele vecinului. În România asta pe care toți o hulim simți ca trăiești, simți că viața are un curs.

Care este istoria ta ca muzician, când ai început să cânți? Cum s-a născut proiectul?

La vârsta de 7 ani am început să deprind tainele instrumentului, îndrumat de tata și bunicul meu . De la 14 ani am început sa  cânt la nunți, botezuri și alte evenimente  alături de familie, unchi , veri etc.

Norocul și șansa comunei noastre a fost regretatul dirijor Ion Albeșteanu care a pus bazele unui taraf foarte bun pentru acele vremuri anii ‘70 cu ocazia festivalului Cântare României . După Revoluție sau perindat diverși impresari și jurnaliști din occident la noi în comună , unul dintre aceștia- Stephan Karo este și actualul manager al cunoscutului Taraf de Haidouks.

După mai multe colaborări ale mele cu trupe și artiști din occident- ESMA REDZEPOVA, Kalomme , Kocani Orchestar, din țară Fanfara Ciocârlia -am decis să creez propriul meu grup . În anul 2004, la festivalul de muzica World Muzic Expo , am prezentat primul CD editat la o casa de producție din Belgia- Crammed Disc. Asta a fost momentul ce a atras succesul. În 2005, alături de DJ Schantel, un nume cu origini românești, am lansat single-ul  ”Mahalageasca” ce a fost inclus pe diferite coloane sonore de film, spoturi publicitare, jocuri video , filme documentare și animație etc. Presa de specialitate ne-a numit pionieri ai genului muzical ”Balkan Beat”, curent muzical ce are mare cautare în occident de vreo 15 ani, spre bucuria noastră.

Ai o meserie bănoasă?
Câştigăm de bun simţ cât să ne simţim artişti. Ca cei de afară unde am fi putut să rămânem. Însă nicăieri nu-i ca acasă, cu toate lucrurile rele din România. În meseria asta nu contează partea financiară cât experienţa pe care o deprizi, notorietatea, ţările şi locurile pe car ele vezi. Ne simţim vagabonzi frumoşi ai societăţii. Sursa: libertatea.ro