Pactul Uniunii Europene privind migrația și azilul a intrat în vigoare în mod obligatoriu începând de vineri, 12 iunie 2026, după o perioadă de tranziție de 12 luni menită să permită statelor membre să implementeze infrastructura și legislația.

Pactul înăsprește regulile privind azilul, consolidează frontierele cu controale obligatorii și simplifică procedurile, dar include și un controversat mecanism de „solidaritate” bazat pe cote obligatorii de refugiați sau contribuții financiare de 20.000 de euro pentru fiecare migrant refuzat, transmite Agerpres.

Proceduri mai stricte pentru sosirile ilegale
Unul dintre pilonii pactului este aplicarea unor proceduri mai stricte pentru sosirile ilegale. Astfel, orice persoană care traversează ilegal o frontieră comunitară trebuie identificată în termen de cel mult șapte zile. Sistemul Eurodac, baza de date europeană cu amprente digitale, va deveni o platformă integrală de gestionare a migrației, urmând să fie introduse și imagini faciale, iar vârsta minimă pentru înregistrarea biometrică va fi redusă de la 14 la 6 ani.

Procedură semi-rapidă de 12 săptămâni
Grăbirea formalităților este un alt element cheie. Se instituie o procedură semi-rapidă de 12 săptămâni de la sosirea ilegală a migrantului în UE, timp în care trebuie realizate toate etapele procedurii: de la examinarea cererii de azil până la emiterea unei decizii de returnare, în caz de respingere. Această procedură va fi obligatorie pentru migranții care prezintă un risc de securitate sau provin din țări cu o rată de acceptare a cererilor de azil în UE de sub 20%.

Mecanismul de solidaritate: cote sau contribuții financiare
Pactul include crearea unui cadru obligatoriu de solidaritate cu țările care se confruntă cu cea mai intensă presiune migratorie – în prezent Spania, Italia, Grecia și Cipru.

Celelalte state membre sunt obligate să colaboreze prin:
- Preluarea unor migranți (relocare)
- Sprijin operațional și tehnic
- Contribuție financiară de 20.000 de euro pentru fiecare migrant pe care refuză să-l primească

Există mai multe state dispuse mai degrabă să plătească decât să primească migranți pe teritoriul lor. O altă problemă este că Ungaria și Slovacia au refuzat chiar și plata acestor contribuții financiare, arată sursa citată.

Regulamentul de Criză și conceptul de „instrumentalizare”
Pactul include un Regulament de Criză – o clauză de urgență pentru valurile de migrație masive care amenință să copleșească o țară. În astfel de situații, recunoscute și aprobate de Bruxelles, statul afectat poate amâna înregistrarea noilor cereri de azil și poate prelungi detenția la frontiere dincolo de termenul de 12 săptămâni. Celelalte state membre vor fi și mai mult constrânse de mecanismul cotelor obligatorii.

De asemenea, este introdus conceptul de „instrumentalizare”, referitor la provocările geopolitice în care țări terțe folosesc fluxurile migratorii pentru a destabiliza UE. În acest scenariu, statul afectat poate aplica automat cele mai stricte și restrictive controale la frontieră, indiferent de originea migranților.

Securizarea frontierelor externe: EES, ETIAS și acorduri cu țări de tranzit
În paralel, UE va implementa un cadru tehnologic și geopolitic pentru a-și securiza frontierele externe. 

Principalele măsuri includ:
- Sistemele digitale EES și ETIAS – pentru identificarea biometrică a călătorilor și detectarea șederilor ilegale
- Acorduri cu țări de tranzit (cum ar fi Tunisia și Maroc) – pentru a limita plecările migranților de pe țărmurile acestora către statele UE

Pactul privind migrația și azilul reprezintă cea mai amplă reformă a sistemului european de azil din ultimii ani.