Sfântul Ierarh Alexandru este prăznuit de Biserica Ortodoxă în fiecare an pe 30 august. Creştinii îl cinstesc pe Sfântul Alexandru deoarece acesta este unul dintre marii ierarhi ai Bisericii, un apărător neînfricat al credinţei creştine în perioada arianismului.

Sfântul Ierarh Alexandru a trăit la începutul secolului al IV-lea, în vremea Sfântului Împărat Constantin cel Mare, fiind ucenic al Arhiepiscopului Mitrofan al Bizanţului. Ierarhul a dus o viaţă modestă, fără ştiinţa cărţilor însă, datorită virtuţilor şi harismelor sale apostolice, Alexandru a fost considerat îndeajuns de demn încât să îl slujească pe Sfântul Mitrofan, ca preot al episcopului, iar, în anul 314 ca episcop ajutător.

Odată cu victoria Sfântului Constantin împotriva lui Licinius, împăratul a organizat o întâlnire oratorică între ritorii păgâni din Bizanţ şi Ierarhul Alexandru. Păgânii au fost înfrânţi de către Sfânt nu doar prin discursul pe care l-a avut, ci şi prin minunea pe care a săvârşit-o.

Dat fiind faptul că Sfântul Arhiepiscop Mitrofan era şi bolnav şi bătrân pentru a participa la primul Sinod Ecumenic de la Niceea din anul 325, Alexandru este trimis în locul acestuia. Odată cu închiderea lucrărilor Sinodului, Constantin cel Mare cere tuturor Purtătorilor de Dumnezeu Părinţi să vină în Constantinopol pentru a-l binecuvânta.

Alexandru devine arhiepiscop
Dumnezeu trimite un Înger să i se arate Sfântului Mitrofan, care îi spuse că în 10 zile sufletul său va fi încredinţat Domnului. De asemenea, Îngerul îi spuse că el urmează să îl lase pe Alexandru arhiepiscop în locul său. Episcopii care se aflau la Constantinopol se bucurară de această veste şi, odată cu înmormântarea lui Mitrofan, îl înscăunează pe Alexandru ca prim Episcop al noi Capitale a Imperiului.

Odată cu încheierea Sinodului de la Niceea, Alexandru, care pe atunci avea aproape 70 de ani, continuă să fie un apărător dârz al credinţei creştine în faţa intrigilor lui Arie şi a acoliţilor săi.

Chemat la Nicomidia de către Constantin pentru a-şi explica credinţă, Arie reuşeşte să îl însele pe împărat, semnând o hârtie pe care acesta îl recunoştea pe Fiul lui Dumnezeu ca fiind născut înainte de toţi vecii.

Profitând de această mărturisire, Arie cere reintegrarea să în Biserică, iar la presiunile făcute de Eusebiu de Nicomidia, împăratul acceptă cererea, spunându-le episcopilor care s-au reunit la sinodul din Tir (335) să o examineze.

Sinodul, compus în mare parte din partizani ai lui Arie, se întorc împotriva Sfântului Atanasie cel Mare, tratându-l drept vrăjitor, brută, dar şi semănător de discordie. La auzul acestora, Atanasie se îmbarcă în secret pe o corabie pentru a ajunge la Constantinopol în încercarea de a vorbi cu împăratul. Toate acestea se petreceau în timp ce sinodul de la Tir îl trimiteau în exil la Treves (oraşul nemţesc Trier de astăzi).

Arie încercă să revină în Alexandria, însă la auzul veştii, porni o răzmeriţă contra lui, fapt care l-a determinat pe Constantin să îl cheme la Constantinopoul undeva va avea să se împărtăşească cu Sfântul Alexandru, conform calendarulortodox.ro.

Eusebiu, împreună cu acoliţii săi au încercat prin nenumărate moduri să facă presiuni asupra Sfântului Arhiepiscop să slujească Sfânta Liturghie, în decursul căreia să se împărtăşească cu ereticul de Arie.

Rugăciunea Sfântului Alexandru
Sfântul Alexandru se retrase în Biserica Sfânta Irina şi, ingenunchiind, se rugă neîncetat lui Dumnezeu cu aceste cuvinte: „Doamne, dacă Arie trebuie să fie împăcat cu Biserica, atunci slobozeşte pe robul tău cu pace. Dar dacă ai milă de Biserica Ta şi nu vrei ca moştenirea Ta să se facă de ruşine, atunci ia-l pe Arie, pentru ca oamenii să nu ia erezia drept Adevărată Credinţă.”

Sâmbătă, cu o zi înainte de slujba care trebuia să aibă loc, Alexandru se găsea în piaţă, aproape de coloana de porfiră ridicată de Constantin cel Mare. Arie, chemat de nevoile fireşti, merse la closet, moment în care maţele au crăpat în el, loc unde a şi murit de altfel.

La auzul veştii, Alexandru îi mulţumi bunului Dumnezeu nu pentru moartea lui Arie, ci pentru că Domnul şi-a arătat încă o dată puterea sa, care a depăşit dorinţele mai-marilor lumii. Totuşi, aceste tulburări au continuat vreme îndelungată, timp în care Sfântul Ierarh Alexandru a continuat să lupte pentru Ortodoxie.

Sfântul Alexandru trece la Domnul la vârstă de 98 de ani, la doar câteva luni după moartea Sfântului Împărat Constantin cel Mare (337).