Vitamina D joacă un rol extrem de important în funcționarea organismului, însă mulți oameni descoperă că au deficit abia când apar simptomele. Oboseala persistentă, durerile musculare sau stările de apatie pot avea legătură cu un nivel scăzut al acestei vitamine.

Ce este vitamina D și de ce este esențială pentru organism
Vitamina D este o vitamină solubilă în grăsimi, esențială pentru buna funcționare a organismului. Din punct de vedere biologic, face parte dintr-un grup de compuși numiți secosteroizi, iar cele mai cunoscute forme sunt D3, adică colecalciferolul, și D2, adică ergocalciferolul. Ambele contribuie la reglarea unor procese importante din corp. Vitamina D nu se găsește în cantități mari în alimente, însă organismul o poate produce în piele atunci când este expus la razele UVB. Când expunerea la soare nu este suficientă, vitamina D poate fi obținută din alimente fortificate, pește gras sau suplimente.

Rolul principal al vitaminei D este să ajute organismul să absoarbă calciul și fosforul. Fără un nivel adecvat, intestinele nu pot prelua eficient calciul din alimentație, iar acest lucru afectează formarea și menținerea oaselor și dinților. Când vitamina D lipsește, oasele devin fragile sau moi. La copii poate apărea rahitismul, iar la adulți osteomalacia sau osteoporoza, afecțiuni care cresc riscul de fracturi.

Vitamina D are un rol important și în funcționarea sistemului imunitar. Multe celule implicate în apărarea organismului au receptori pentru vitamina D, ceea ce înseamnă că un nivel optim poate susține răspunsurile imune și poate reduce riscul unor infecții. Unele studii arată că un nivel adecvat poate influența modul în care corpul răspunde la infecții respiratorii sau la anumite boli autoimune, conform Healthline.com.

Vitamina D contribuie și la funcționarea normală a mușchilor și a sistemului nervos. Ajută la menținerea forței musculare și a coordonării, reducând riscul de căderi, mai ales la vârstnici. Deficitul a fost asociat cu oboseală, dureri musculare și tulburări de dispoziție.

Sursele principale sunt expunerea moderată la soare, peștele gras, ouăle și produsele fortificate. În zonele cu puțin soare sau în sezonul rece, suplimentarea poate fi necesară pentru a menține nivelurile optime. Deficitul de vitamina D este frecvent și poate afecta serios sănătatea. Un test de sânge poate arăta nivelul actual, iar medicul poate recomanda ajustări în dietă sau suplimente, dacă este nevoie.

Care sunt cauzele frecvente ale deficitului de vitamina D
Cauzele deficitului de vitamina D sunt diverse, însă câteva dintre ele apar frecvent și pot afecta orice categorie de vârstă.

· Expunerea insuficientă la soare este cea mai des întâlnită cauză. Vitamina D se formează în piele sub acțiunea razelor UVB, iar dacă petreci mult timp în interior, locuiești într-o zonă cu puțin soare sau folosești des cremă de protecție solară, producția naturală scade.

· Alimentația săracă în vitamina D contribuie și ea la deficit. Puține alimente conțin această vitamină în mod natural, cele mai bogate fiind peștele gras, ouăle și produsele fortificate. Dacă în dietă nu se regăsesc astfel de surse, aportul poate fi prea mic.

· Problemele de absorbție intestinală pot împiedica organismul să preia vitamina D din alimente sau suplimente. Afecțiuni precum boala Crohn, celiachia, fibroza chistică sau insuficiența pancreatică reduc absorbția grăsimilor, iar vitamina D fiind solubilă în grăsimi este afectată direct.

· Vârsta înaintată influențează și ea nivelul vitaminei D. Odată cu îmbătrânirea, pielea produce mai puțină vitamină D, iar rinichii pot transforma mai greu vitamina în forma activă.

· Persoanele cu pielea închisă la culoare produc mai puțină vitamină D în aceleași condiții de expunere la soare, din cauza cantității mai mari de melanină.

· Obezitatea este un alt factor important. Țesutul adipos poate „reține” vitamina D, ceea ce reduce cantitatea disponibilă în sânge.

· Intervențiile chirurgicale digestive, cum ar fi bypassul gastric, pot reduce suprafața de absorbție a nutrienților și implicit absorbția vitaminei D.

· Bolile hepatice și renale cronice afectează transformarea vitaminei D în forma activă, deoarece ficatul și rinichii sunt implicate în acest proces.

· Anumite medicamente pot influența metabolismul vitaminei D sau absorbția grăsimilor, ceea ce duce la scăderea nivelului în organism.

· La sugari, alăptarea exclusivă fără suplimentare poate duce la deficit, deoarece laptele matern conține cantități mici de vitamina D.

· Toți acești factori pot acționa separat sau împreună și pot duce la scăderea nivelului de vitamina D, cu efecte asupra oaselor, imunității și funcției musculare.

Cum îți dai seama că ai deficit de vitamina D
Semnele deficitului de vitamina D pot fi destul de discrete la început și se pot confunda ușor cu alte probleme de sănătate, însă există câteva indicii care apar frecvent înainte de a face un test de sânge.

Un prim semn este oboseala persistentă. Dacă te simți fără energie, chiar și după odihnă, sau ai o stare generală de epuizare fără un motiv clar, nivelul scăzut de vitamina D poate fi o explicație. Multe studii au observat o legătură între deficit și senzația de oboseală constantă.

Durerile musculare și slăbiciunea sunt un alt indiciu. Pot apărea în brațe, picioare sau ca o durere difuză în mușchi și oase. Pentru că vitamina D ajută la absorbția calciului, lipsa ei poate afecta direct sănătatea sistemului musculo-scheletic.

Durerea de oase sau de spate, mai ales dacă apare fără o cauză evidentă, este un semnal important. Un deficit prelungit poate afecta densitatea osoasă și poate contribui la apariția unor afecțiuni precum osteomalacia sau osteoporoza.

Un sistem imunitar slăbit, cu răceli sau infecții frecvente, poate fi legat de nivelurile scăzute de vitamina D. Această vitamină are un rol în reglarea răspunsului imunitar, iar lipsa ei poate face organismul mai vulnerabil.

Unii oameni observă și vindecarea lentă a rănilor după tăieturi sau intervenții minore. Vitamina D este implicată în procesele de refacere a țesuturilor, iar un nivel scăzut poate încetini vindecarea.

Alte manifestări posibile mai pot fi stări de anxietate, dispoziție scăzută sau dureri în zona inferioară a spatelui. Nu sunt specifice doar pentru deficitul de vitamina D, dar apar frecvent în asociere cu nivelurile scăzute.

Este important de știut că multe persoane pot avea deficit fără simptome evidente. Singura metodă sigură de a afla nivelul real este analiza de sânge care măsoară 25 hidroxivitamina D.

Surse naturale de vitamina D
Vitamina D este cunoscută drept vitamina soarelui, pentru că una dintre cele mai naturale și eficiente surse este lumina solară. Atunci când pielea este expusă la razele UVB, organismul transformă un compus precursor în vitamina D activă, proces esențial pentru menținerea nivelurilor optime.

Pentru mulți oameni, o expunere moderată la soare, câteva zile pe săptămână, timp de aproximativ zece până la treizeci de minute, poate susține sinteza naturală. Totuși, această capacitate variază în funcție de anotimp, latitudine, culoarea pielii și folosirea cremelor cu protecție solară, care pot reduce semnificativ producția cutanată.

Pe lângă expunerea la soare, există și surse alimentare naturale de vitamina D, deși nu sunt foarte numeroase. Peștii grași, precum somonul, păstrăvul, macroul, tonul și sardinele, sunt printre cele mai bogate alimente în vitamina D și aduc și acizi grași omega 3 benefici pentru sănătate. Gălbenușurile de ou oferă și ele vitamina D, deși în cantități mai mici. Nivelul depinde de alimentația găinilor, însă consumul regulat poate contribui la aportul total.

Unele ciuperci expuse la lumină UV pot produce vitamina D într-un mod asemănător pielii umane. Acestea sunt o opțiune utilă mai ales pentru persoanele care urmează o dietă vegetariană sau vegană. În alimentație există și produse fortificate, adică alimente în care vitamina D este adăugată în timpul procesării. Printre acestea se numără laptele, anumite cereale pentru micul dejun, băuturile vegetale fortificate și unele sucuri de portocale. Chiar dacă nu sunt surse naturale, sunt foarte utile în perioadele cu expunere solară redusă.

În ansamblu, obținerea vitaminei D în mod natural înseamnă o combinație între expunerea responsabilă la soare și o dietă care conține pește gras, ouă, ciuperci expuse la UV și produse fortificate. În sezonul rece sau în perioadele în care petreci mult timp în interior, sursele alimentare devin cu atât mai importante pentru menținerea unui nivel optim de vitamina D, notează Mayoclinic.com.

Când să consulți medicul
Dacă te îngrijorează că ai un deficit de vitamina D, este util să știi în ce situații merită să ceri sfatul unui medic. Vitamina D are un rol important pentru oase, mușchi și imunitate, iar nivelurile scăzute pot duce la probleme serioase dacă nu sunt identificate la timp.

Primul semn că ar trebui să mergi la medic este apariția unor simptome persistente care nu au o explicație clară. Oboseala constantă, durerile musculare sau osoase, slăbiciunea sau schimbările de dispoziție care nu trec de la sine pot indica un nivel scăzut de vitamina D. Multe persoane nu fac legătura între aceste simptome și deficit, de aceea evaluarea medicală este importantă.

Durerea de oase fără o cauză evidentă, slăbiciunea musculară care îți afectează activitățile zilnice sau fracturile apărute la eforturi mici sunt motive clare pentru un consult. Medicul poate recomanda un test de sânge care măsoară nivelul 25 hidroxivitaminei D, indicatorul folosit pentru evaluarea acestei vitamine.

Dacă ai factori de risc pentru deficit, este bine să discuți cu medicul chiar și înainte de apariția simptomelor. Printre aceștia se numără expunerea redusă la soare, vârsta înaintată, pielea închisă la culoare, afecțiunile digestive care afectează absorbția nutrienților sau un istoric de probleme osoase, potrivit Clevelandclinics.com.

Este recomandat să ceri sfatul medicului și dacă iei deja suplimente de vitamina D, dar simptomele nu se ameliorează. În astfel de situații, medicul poate ajusta doza sau poate verifica dacă există și alte cauze care contribuie la starea ta.