România se află, iar, într-o situaţie ingrată, condusă cu spirit machiavelic la cel mai înalt nivel şi guvernată umil şi obedient de un premier pus la punct mai rapid decât precedentul.

La începutul acestei săptămâni, Mihai Răzvan Ungureanu a vorbit despre scăderea contribuţiilor de asigurări sociale, de la 3 până la 5 puncte  procentuale, fără a lua în calcul majorarea salariilor şi pensiilor, pentru că, spunea domnia sa “nu îmi permit să arunc România într-o spirală de hotărâri populiste”. Ei bine, ieri, preşedintele Traian Băsescu a venit în Parlamentul României, unde a umilit premierul şi gândirea sa economică, trasându-i sarcina de a majora pensii şi salarii, undeva în jurul datei de 1 iunie.

În cadrul dezbaterii de la Parlament, privind bugetul de stat pe anul 2012, când parlamentarii USL solicitau revenirea la salariile din 2010, coaliţia de la putere  acuza opoziţia de populism, susţinând că nu sunt premise economice pentru acest lucru.

Orice revenire la nivelul salariilor dinainte de tăierea criminală, este binevenită, dar nu putem să nu observăm că apropierea alegerilor a făcut posibilă cresterea pensiilor şi salariilor despre care vorbeşte Traian Băsescu.

Sper, însă, ca poporul român să nu fie orbit de mita electorală, asemeni creşterilor salariale pentru cadrele didactice din 2008, creşteri care nu au fost acordate nici acum, în ciuda hotărârilor judecătoreşti definitive. Mi-e teamă că premierul Ungureanu a căzut deja în capcana propriei lipse de coloană vertebrală. Este un fapt pe care îl regret, pentru că mi-am imaginat că un prim ministru moldav este mai demn şi cu o personalitate mai puternică, în stare să reziste ambiţiilor şi toanelor prezidenţiale.

Senator Gheorghe Marcu

Preşedintele Departamentului pentru relaţia cu patronatele şi piaţa de capital