Dana Rogoz este una dintre cele mai urmărite actrițe în această perioadă, după ce filmul în care joacă, 'Mo', a intrat în cinematografe. Pe fondul subiectului filmului, ce sondează abuzul intim, Dana a făcut dezvăluiri incredibile despre experiențele neplăcute prin care a trecut cu bărbați.

Dana Rogoz trece printr-una dintre cele mai agitate și deopotrivă fericite perioade din viața ei. Cei 34 de ani pe care tocmai i-a împlinit au prins-o ocupată cu lansarea în cinema a filmului „Mo, regizat de soțul său, Radu Dragomir, unde are rolul principal și scene dificile.

Dana Rogoz, dezvăluiri șocante din adolescență
Pelicula inspirată dintr-un caz real urmărește experiența a două studente, interpretate de Dana Rogoz și Mădălina Craiu, prinse în timp ce copiau de profesorul interpretat de Răzvan Vasilescu. Profesorul le invite la el acasă, unde fetele sunt supuse unui 'examen' neașteptat.

Pe fondul subiectului filmului, Dana Rogoz ne-a povestit propriile experiențe neplăcute, nu puține la număr, despre abuzuri de putere și abuzuri intime.

Pe fondul subiectului filmului, dar și pe fondul mișcărilor din ultimul timp, precum #metoo, trebuie să te întreb dacă ai fost vreodată în pericol de a fi obiectul unui abuz de putere. Sau al unui abuz sexual.

Cred că sunt un caz particular, tocmai pentru că am crescut de mică în această lume și mi-am câștigat un anumit statut. De multe ori m-am simțit protejată de alți oameni cu mai multă experiență de viață, care m-au avertizat în privința anumitor aspecte, pe care poate că, la o anumită vârstă, nu le puteam anticipa. Și mai cred că mulți nu și-au permis să încalce anumite limite, tocmai pentru că îmi cunoșteau parcursul. Dar asta nu înseamnă că, odată cu acest rol, nu mi-am adus aminte de multe situații în care m-am simțit neajutorată, dezgustată sau speriată chiar. Cred că oricine din generația mea care a călătorit cu autobuzul în perioada liceului, de exemplu, are ceva de spus despre acest subiect. Eu nu o să uit senzația pe care o aveam când un bărbat se lipea cu corpul lui de spatele meu, sub pretextul că e foarte aglomerat, iar eu nu știam cum să mă retrag, cum să îmi schimb poziția, ca nu cumva să îl fac tot pe el să se simtă prost. Tot mie îmi era rușine de gândurile și temerile pe care le aveam, căci nu fusesem învățată că am dreptul să mă întorc și să îi spun pe un ton calm: „Stop! Vă rog frumos să vă retrageți doi pași! Și ar mai fi claxoanele, ridicatul fustei, pus mâna în fugă pe sâni sau fund… care în perioada adolescenței erau cumva atât de uzuale, încât nici nu puteai să te plângi de ele. Și nu, nu ne plăceau, așa cum cred unii. Dar nu aveam poate suficient curaj pe atunci să punem limite, pentru că societatea nu ne învățase asta și nici nu ne oferise un context prielnic. Dar eu cred că lucrurile se vor schimba în bine, încet (uneori simți că mult prea încet), iar viitoarele generații se vor simți mai protejate și mai corect înțelese. Sursa: viva.ro