În toamna anului trecut, Asociația IHTIS a demarat – la propunerea dnei înv. Gabriela Munteanu - o amplă acțiune pentru 28 de copii domiciliați în fostul pichet din Satul Horia-Crișan, proiect desfășurat în cadrul Campaniei TE PROVOC – SĂ PROVOCI.

„Proiectul COPIII DIN PICHET a devenit astăzi ceea ce mi-am dorit de la început: un mediu educativ în care fiecare copil este încurajat să-și depășească condiția, cu ajutorul voluntarilor. Prin intermediul mediului online, am reușit să cunosc treptat copiii și părinții – vrednicia, abilitățile și dorințele lor.

Laura Florentina Răuță– elevă în clasa a VI-a – mi-a atras atenția de la primul schimb de cuvinte, prin curiozitățile și idealurile avute. De atunci, în fiecare dimineață, am început să găsesc câte un mesaj, însoțit de întrebarea: „Vă place poezia mea?”. În acest mod, am învățat să o cunosc pe Laura: să o ascult, să o înțeleg, să o încurajez, să îi explic, să o și necăjesc puțin, cerându-i (aparent) imposibilul de multe ori. Din tot dialogul nostru a rezultat o carte, inițial promisă a fi tipărită doar atunci când ortografia va fi bine stăpânită. Recunosc, încă nu am atins această „performanță”, dar lansarea Cărții „CURCUBEUL DIN SUFLET” i-a luminat Laurei ziua de naștere (13 ani), clipe care vor rămâne vii mereu în amintirea ei și o vor motiva să nu se oprescă aici. Le sunt nespus de recunoscătoare TUTUROR CELOR IMPLICAȚI în această reușită deosebită, pentru dragostea cu care au înconjurat-o pe Laura, pentru darurile deosebite, pentru împlinirea dorințeiei puternice (prezența nanei), pentru prietenia și puterea cei-a fost așezată în suflet – lângă curcubeu. Rămân în continuare alături de Laura, atât cât ea îmi va îngădui, călăuzind-o să ridice ștacheta mereu peste limitele avute, ajutând-o să descopere calea spre lumea plină de lumină pe care și-o dorește. LA MULȚI ANI – copil sensibil, bun și frumos!” – Mihaela Mihăescu, Asociația IHTIS.

Recenzia lucrării a fost realizată de D-na prof. Gabriela Munteanu, cuvinte sensibile regăsiteși în Prefața lucrării: Într-un capăt de lume, pe unde Dumnezeu adesea trece, întâlnești o fetiță. Timidă, tăcută, cu ochi licărind ca și cum mereu o lacrimă iar da târcoale, cu un zâmbet timid abia furișat în colțul gurii, Laura trăiește fiecare zi cu speranța că va apărea  pentru ea și pentru ai săi, curcubeul. Viațai-a fost mereu tristă... încercările, prea multe, prin care au fost nevoiți să treacă, au făcut-o sensibilă, retrasă și preamatură pentru vârsta pe care o are.

Tăcerea este pentru ea un refugiu... în tăcerea ei, Laura visează, se joacă adesea cu cuvintele, încercând să le așeze în versuri. „Nu. Eu nu voi reuși nimic! Nu pot ajunge mai departe/ Încă visez... vreau altceva/ Decât condițiile date”. Reușește. Timiditatea și neîncrederea o copleșesc uneori făcând-o să creadă că ceea ce crează nu e tocmai „frumos, demn de a fi cunoscut și de alții”. 

„Vreau să-mi dovedesc întâi mie/ Că știu, că pot să fac ceea ce-mi place/ Călăuzită de lumina curcubeului...”.
Iar curcubeul eieste mama, este prietenaei Mihaela, sunt frații și copiii din pichet cu care împarte fiecare bucățică de pâine de când se știe. Lipsa tatălui, lipsurile zilnice, ignoranța celor din jur au copleșit-o și au întărit-o totodată, făcând-o să caute cu înverșunare o lume mai bună în care să se simtă în siguranță. „Eu… sunt doar un copil/ Și caut acea lume/ Bună și frumoasă,/ Unde curcubeul poate fi atins cu mâna/ Iar a greși nu există./ Voi știți unde o pot găsi?/ Eu știu – dar nu vă spun. /Mi-o veți fura…”

În cei doi ani în care i-am fost învățătoare, Laura  mi-a dăruit cele mai frumoase zâmbete... așa va rămâne chipul ei de copil în mintea mea de învățător: un zîmbet pe buzele și ochii unei fetițe care adora orele de compunere. „Ora de compunere e o oră magică, le spunea meu, e ora în care puteți să fiți ce vă doriți, puteți lăsa viața pământească în urmă, puteți păși pe un tărâm de vis în care cele mai năstrușnice vise ale vostre pot deveni realitate”.

Laura mi-a urmat sfatul. „Un vis mi-a cuprins inima: / Să fiu regină peste-ale mele visuri / Îmi doresc…/ Mă văd învingătoare! / Poeziile fac din viața mea / O lume plină de lumină. / Când scriu pe foaia albă, / Văd o lume mare, mare…/ Și păsări care zboară frumos. / Visez să fiu pasăre!”.
Și este...o pasăre măiastră, micuță, timidă, cu glas de poezie... o pasăre cu aripi puternice, care vor străbate lumea, se vor înalța frumos spre soare, contopindu-se cu frumosul curcubeu...

Laura e copilul perfect pe care și l-ar dori orice mamă... este eleva de care sunt mândră... Laura e zâmbet, iar poeziile ei - strop din sufletul unui copil ce și-a acoperit tristețile cu... zâmbet. 

„Atunci când crezică i-ai pierdut pe toți,
Nu te lăsa înfrânt, zâmbește!
Zâmbetul este cea mai puternică armă,
Atunci când simți că nu mai poți,
Nu te lăsa înfrânt, zâmbește!
Zâmbetul ascunde multe neputințe.
Atunci când descoperi că cineva te urăște,
Nu te lăsa înfrânt, zâmbește!
Nu trebuie să te schimbi pentru nimeni.”

Proiectul educational „COPIII DIN PICHET” continuă, Asociația IHTIS fiind acum în perioada de înscriere a studenților – voluntari, pentru a organiza o „școală de vară la pichet”.

Pe langa disciplinele scolare – lb romana, istorie, geografie etc, beneficiarii proiectului au nevoie sa descopere si sa priceapa lumea din jur, prin ochii si povețele tinerilor. Pledand pentru lucrul 1 la 1, fiecare voluntar va descoperi copilul potrivit lui in masuri si idealuri. Scoala si afterscool-ul ii instruieste pe copii in grup, dar nu poate tine pasul cu fiecare dintre ei... iar rezultatele modeste se vad.

Ceva TREBUIE SCHIMBAT! Voluntarii- dispusi sa ajute- sunt incurajati sa experimenteze ineditul, asezand educatia pe temelii solide, create de ei. Toti au libertatea sa construiasca SCOALA VIITORULUI – fara constrangeri, deschisi si bucurosi. Dascalii viitorului sunt tinerii buni si intelepti despre care nimeni nu vorbeste. 

Asadar, pentru SCOALA VIITORULUI = copiii din pichet + studenții + toți susținătorii lor / fara constrangeri, deschisi si inventivi, lista inscrierilor ramane deschisa… (http://ihtis.ro/)