Pe 14 iulie 2010, Madalina Manole parasea aceasta lume, chiar in ziua in care implinea 43 de ani. Raportul legistilor a scos la iveala faptul ca aceasta inghitise Furadan, cauza decesului fiind sinuciderea. Cu toate acestea, moartea ei starneste controverse si acum, parintii cantaretei sustinand ca ea nu ar fi fost capabila sa faca acest gest extrem.

Moartea Madalinei Manole a indurerat foarte multe persoane. Printre cei mai afectati de decesul „Fetei cu Parul de Foc” se numara si Daniel Gheorghe, un barbat din Medgidia, care a insotit-o pe cantareata la aproape toate concertele si sustine ca era un bun prieten al acesteia.

Daniel nu si-a revenit nici astazi dupa nefericitul eveniment din 2010. Anual, barbatul ii trimite acesteia „scrisori imaginare”, fiind convins ca aceasta il aude. Barbatul a postat pe Facebook ultimul text dedicat Madalinei Manole, iar continutul este emotionant!

„Scrisoare catre Madalina Manole…

6 ani de tristete, durere si dor de Madalina …
Mi-as dori sa pot schimba trecutul, sa dau timpul inapoi.
As vrea sa fie totul bine, sa te vad din nou zambind.
As vrea sa stiu cum esti, ce simti.
As vrea sa fie ca inainte, doar asta vreau, te rog eu, nu uita!
As vrea sa ma chemi la spectacole, sa te privesc, sa te ascult si sa zambim mereu. Dar astea-s vise de ale mele, dar am sa incerc sa le realizez.
Am ganduri, dar tu esti departe…

N-am sa renunt, chiar daca e lung drumul, dar vocea ta imi calauzeste pasii catre tine…
Te cunosc de multa vreme, sau de putina vreme? Mai conteaza oare?
Conteaza numai prietenia! Si totusi mi-ai oferit zambete, rasete, bucurie si o nespusa onoare sa ma numar printre prietenii tai.

Nu as vrea sa crezi vreodata ca am nevoie de un motiv anume sa iti arat cat insemni pentru mine. Si stiu sigur ca nu numai pentru mine. Stiu sigur ca ai reusit sa strangi in jurul tau oameni care stiu sa te aprecieze, sa te iubeasca. Vei spune ca nu dai nimic special. Ba da, pentru ca nu putini oameni stiu sa semene si sa creasca asa de frumos prietenia adevarata. De fapt, esti primul OM care m-a invatat sa iert, sa iubesc muzica.
Tu esti lumina ochilor mei!
Viata mea e mai bogata pentru ca te-am cunoscut, si pot spune asta cu sinceritate. Si sunt lucruri pe care m-ai invatat, si care nu se pot rasplati cu altceva decat afectiune si recunostinta.

Si sper ca macar atat sa ma invrednicesc sa iti ofer mereu…
Si atata vreme cat ma vei numi printre prietenii tai, stiu ca nici timpul ce va trece de acum incolo nu va curge in zadar!

De aici de pe pamant, voi trimite „scrisori imaginare” catre neant stiind ca „acolo” exista cineva care nu va ramane nepasator, si gandul acesta ma va umple de bucurie, de tristete, si cu tainuita grija imi voi ascunde marea de lacrimi…

Cu recunostinta,
Daniel GHEORGHE
04 iulie 2016”
Sursa: teotrandafir.com