Viaţa nu a fost mereu atât de generoasă ca-n prezent cu Gabriela Firea, prima femeie primar general din istoria Bucureştilor. Copilăria i-a fost marcată de saracie, umilinţe şi de accesele de violenţă ale tatălui pe fondul consumului de alcool.

Mărturisirea Gabrielei Firea despre acea perioada, pentru revistatango.ro, este cutremurătoare: „Cele mai dureroase momente le-am trăit în copilărie şi adolescenţă. Provenind dintr-o familie mai mult decât modestă şi neavând foarte multe din cele necesare la şcoală, a trebuit să mă confrunt cu răutăţile celorlalţi copii – copiii sînt uneori de o cruzime înspăimîntătoare – care observau şi că n-am pacheţel cu mîncare, şi că sunt încălţată în pantofi vechi de trei ani, de la sora mai mare, şi hăinuţele sărăcăcioase şi multe altele de care ei rîdeau.

Iar eu mă simţeam umilită. Dar ce puteam face? Mama era vânzătoare şi tată muncitor necalificat, pe şantier. Stăteam şase inşi într-un apartament cu două camere. Mama şi-ar fi dat şi sufletul din ea pentru noi, dacă ar fi putut. Muncea de dimineaţă pînă seară, era extraordinar de harnică şi de optimistă. Din fericire, i-a dat Dumnezeu sănătate, că altfel nu ştiu cum ar fi făcut faţă… N-aş putea să am aceleaşi cuvinte de laudă pentru tată. Avea mari probleme cu băutură şi, normal, cu serviciul. Mama, după ce că le avea pe ale ei pe cap, trebuia să mai bată şi pe la tot felul de uşi să-i găsească din nou de lucru, după ce el îşi pierdea slujba. La un moment dat nu mai avea unde să se ducă, pentru că-l ştia toată lumea că pe un cal breaz. Bea foarte mult şi ne bătea şi pe noi, copiii, şi pe mama. Până la urmă am hotărât să-l părăsim. Chiar îmi revendic meritul că eu am convins-o pe mama să divorţeze. Aveam 14 ani. L-am lăsat singur în apartament şi am plecat cu toţii. Ne-am mutat tot la două camere, dar într-un apartament complet gol, pentru că lucrurile rămăseseră la tată. Am luat-o de la zero”

„A fost îngrozitor de greu, dar măcar ştiam că putem dormi liniştiţi, fără spaima de răcnete şi bătaie. (…) Nici în adolescenţă n-am fost scutită de umilinţe. Am iubit şi eu, că orice faţă, aşa cum se iubeşte la vârstă asta. Prin clasa a zecea aveam un prieten de care eram îndrăgostită şi care zicea, la rîndul lui, că şi el e îndrăgostit de mine. Până într-o zi, cînd mi-a spus că nu mai putem fi prieteni, pentru că părinţii lui nu-i mai dau voie. Motivul era diferenţa de condiţie socială. El făcea parte dintr-o familie înstărită. Cu alte cuvinte, m-a părăsit pentru că eram săracă…Dar toate acestea, aşa cum am spus, au făcut din mine ceea ce sunt acum. Căci pe mine frustrările şi umilinţele mă deprimă pe termen scurt, dar mă motivează pe termen lung”, a mai povestit Firea, născută în oraşul Bacău, în 13 iulie 1972.

Un alt aspect mai puţin cunoscut din viaţa noului primar general este activitatea sa literară, Gabriela Firea fiind colegă cu Nicoale Manolescu în Uniunea Scriitorilor încă din 2002.

A primit premiul pentru debut din partea Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti în anul 2001, pentru volumul de versuri „O altă lume”, părintre cărţile publicate de Firea numărându-se şi romanul „Trei motive”, cartea pentru copii „Ţara sucită şi-nvârtită”, volumul de eseuri economice „Economia de cuvinte” şi volumul de eseuri social-economice „Jurnalul unui observator”. În decembrie 2009 a lansat împreună cu Simona Gherghe albumul de muzică populară Trandafiri de la Moldova.

Redăm mai jos câteva texte din volumul „O altă lume”, publicat la Editura Eminescu în 2000:

Întoarcerea
Am plecat de la tine pe jos,
Pantofii scârţâiau pe asfaltul umed şi crocant,
Câteva frunze îmbătrânite prematur, cu riduri deprimante,
Fluturau anemic printre stropii de ploaie. Sursa: Evz.ro