Se ştie că cine se implică cu toată puterea sa în viaţa şcolii, riscă să fie eliminat, deoarece devine un pericol pentru şefii săi direcţi, directori sau inspectori, care mai întâi se întreabă „ce vrea şi ăsta să demonstreze?”, apoi trec la retrogradarea celui în cauză, pentru a-i limita culoarul de acţiune.

Dar pentru că astfel de remarci au un caracter general, voi exemplifica referindu-mă la o situaţie petrecută pe 16 septembrie 2011, în şcoala din satul Lişna, comuna Suharău, judeţul Botoşani. Concret, la ora 845 un profesor mă anunţă că avem şedinţă cu şeful cel mare, directorul ŞAM Smîrdan, domnul profesor Gheorghe Creţu. Mă conformez, dar trag de timp până la pauză, când  mi se transmite că am fost destituit din modesta funcţie de responsabil de structură şcolară, în locul meu fiind instalat fostul responsabil, cuscrul directorului Gheorghe Creţu, domnul învăţător Ioan R., preşedintele PSD Suharău, care brusc a mai adăugat în buchetul cu trei trandafiri roşii unul portocaliu. Să nu cunoască domnul Ioan R. semnificaţia buchetului cu patru trandafiri?...

„În orice societate care se pretinde a fi civilizată, orice act uman trebuie să aibă o justificare”, i-am spus domnului director, „şi, în acest sens, vă rog să-mi spuneţi care sunt motivele destituirii?” „Din punct de vedere profesional, nu am ce să vă reproşez, însă motivul demiterii este de ordin politic”, a răspuns domnul director, adăugând că „eliminarea vi se trage de la conflictul din primăvară cu directorul  Casei Corpului Didactic (CCD), domnul Gică Manole”.

Nu ştiam că s-a reintrodus politizarea în şcoala românească, dar în învăţământul din comuna Suharău a funcţionat din plin păstrarea puterii, cu mici întreruperi, după un model bătătorit de la Revoluţie încoace: unul dintre cuscrii menţionaţi era în „barca”  puterii, celălalt în cea a opoziţiei, sprijinind acelaşi interes de grup, indiferent cine câştiga alegerile locale, parlamentare ori prezidenţiale, după o regulă imbatabilă, dezvăluită în acea zi de 16 septembrie de Ioan R. : „şi ce dacă eşti într-un partid şi faci politica altui partid?!” Considerând comentariile de prisos, deşi aici poate ar fi interesantă poziţia organizaţiei judeţene a PSD-ului, voi arăta ce anume a ignorat directorul Gheorghe Creţu, când m-a destituit din funcţia de responsabil de la Şcoala „Constantin Tincu” din satul Lişna: în mai puţin de un an şi jumătate, am iniţiat şi am urmat paşii adecvaţi pentru atribuirea numelui Constantin Tincu şcolii din satul Lişna; am realizat documentaţia prin care Şcolii „Constantin Tincu’’ Lişna i s-a acordat Diploma de Excelenţă Instituţională, această instituţie fiind singura din mediul rural căreia i s-a acordat, la nivel judeţean, distincţia menţionată; am introdus numele şcolii din Lişna în presa judeţeană, naţională, dar şi în cea ucraineană şi basarabeană, sporind astfel prestigiul şcolii din comuna Suharău; am sponsorizat în această perioadă  instituţia şcolară, în care îmi desfăşor activitatea, cu materiale de construcţie cu o valoare ce o depăşeşte pe aceea a câtorva salarii medii nete ale personalului didactic şi, implicând o serie de membri ai comunităţii locale, am realizat în regim de voluntariat lucrări concrete de construcţie şi reparaţie a localului şcolii şi grădiniţei, pentru ca beneficiarii, copiii, să înveţe în condiţii mai bune, într-un cadru instituţional adecvat. Şi, după toate acestea, a sosit răsplata: demiterea, ca o consecinţă (probabil!) şi a faptului că sunt singurul cadru didactic din comuna Suharău intrat în Corpul Profesorilor de Elită al Inspectoratului Şcolar Judeţean Botoşani!

În schimb, învăţătorul Ioan R., în perioada 1993-2010, când s-a aflat în fruntea şcolii din satul Lişna, a avut realizări cât se poate de modeste, dacă ne raportăm la volumul investiţiilor din celelalte şcoli din comună. În plus, investiţiile care totuşi s-au făcut şi, într-un fel sau altul, au primit girul său, au fost executate în bătaie de joc, dar pe bani mulţi şi fără ca cineva să ia atitudine, măcar că, personal, după numirea în funcţia de responsabil, am solicitat în scris un audit de la Inspectoratul Şcolar al Judeţului Botoşani cu privire la ultimele lucrări din unitatea noastră şcolară. Dar probabil şi faptul că am ales să iau atitudine, inclusiv în presă, faţă de matrapazlâcurile din sistemul de învăţământ, plătite cu bani grei de la bugetul de stat, m-au făcut să fiu incomod, motiv pentru care s-a procedat la acţiunea de demitere a lui Gruia Cojocaru. Cireaşa de pe tortul demiterii a venit când, nemulţumit de activitatea oamenilor de serviciu, buni prieteni cu cei doi cuscri, am solicitat, tot în scris, directorului Gheorghe Creţu luarea anumitor măsuri cu aceştia, pentru a-i determina să-şi efectueze corect îndatoririle care le revin prin fişa postului...

Dar directorul Gheorghe Creţu, care de la Revoluţie îmbracă cu aceeaşi uşurinţă straiele roşii, galbene ori portocalii, combinând culorile în funcţie de starea vremurilor, mai are câteva motive de satisfacţie: a privit senin cum am demarat, pe banii mei, o serie de lucrări la nivelul şcolii în luna august, lucrări care au continuat în septembrie, a fost încântat de modul cum am gestionat din fondurile mele proprii multe din problemele şcolii, întru deschiderea anului şcolar, a salutat contractul de parteneriat pe care, în această lună, l-am semnat în numele Şcolii Constantin Tincu cu instituţii culturale şi educaţionale din România şi Ucraina, şi, după ce totul a fost pus la punct, mi-a arătat uşa! „Fiul satului”, cum se pretinde directorul Gheorghe Creţu ştie să jongleze pe tabla puterii întru consolidarea intereselor de grup. Oare de ce mai marii politicii botoşănene nu găsesc un antidot pentru astfel de personaje?!   (Autor: profesor Gruia COJOCARU)

Sursa: DorohoiNews.ro