Conform prevederilor art. 17 alin. (3) din Legea nr. 53/2003 Codul Muncii, republicat și actualizat, persoanele selectate în vederea angajării sau salariații, după caz, vor fi informați cu privire la condițiile de efectuare și de compensare sau de plată a orelor suplimentare, elemente care trebuie să se regăsească și în conținutul contractului individual de muncă.

Munca suplimentară poate fi efectuată la solicitarea angajatorului și numai cu acordul salariatului, trebuie să se regăsească în evidența timpului de muncă întocmită de către angajator, iar angajatului trebuie să i se acorde toate drepturile conform legii, în aceste condiții angajatul beneficiind de salariul corespunzător pentru orele prestate peste programul normal de lucru. 

La momentul semnării statului de plată, angajatul are obligația să verifice numărul de ore de muncă pentru care angajatorul a constituit și plătit venitul corespunzător. Prin semnătură, salariatul confirmă corectitudinea datelor înscrise și își exprimă acordul cu privire la acestea.

Reamintim faptul că durata maximă legală a timpului de muncă nu poate depăși 48 de ore pe săptămână, inclusiv ore suplimentare, cu excepția situației când durata poate fi prelungită peste 48 de ore, cu condiția ca media orelor de muncă, calculate pe o perioadă de referință de 4 luni calendaristice, să nu depășească 48 de ore/săptămână. Pentru anumite activități sau profesii stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil, se pot negocia, prin contractul colectiv respectiv, perioade de referință mai mari de 4 luni, dar care să nu depășească 6 luni. Munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal este considerată muncă suplimentară.

Munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 90 de zile calendaristice după efectuarea acesteia.  În cazul în care compensarea nu este posibilă în termenul menționat în luna următoare, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia. Sporul este stabilit prin negociere, în cadrul contractului colectiv de muncă sau, după caz, al contractului individual de muncă, și nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază.

Subliniem faptul că munca suplimentară se poate efectua doar de către salariații încadrați cu contract de muncă cu normă întreagă. În cazul celor încadrați cu timp partial, Codul Muncii interzice în mod expres acest lucru. De asemenea, nici tinerii care nu au împlinit vârsta de 18 ani, nu pot efectua ore de muncă suplimentară.

Inspector-şef
ITM Botoșani