Moștenirea unei case sau a unui teren implică o obligație fiscală. Codul fiscal prevede însă anumite condiții și termene pentru scutirea de impozit. În plus, există diferențe între situațiile în care succesiunea se finalizează în termen și cele în care este întârziată.

Când se aplică taxa pe moștenire. Ce prevede Codul fiscal
Potrivit articolului 111 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, bunurile imobile dobândite prin moștenire sunt scutite de la plata impozitului dacă procedura de succesiune este finalizată în termen de cel mult doi ani de la data decesului.

Dacă succesiunea se finalizează după depășirea acestui termen, moștenitorii datorează un impozit de 1% din valoarea masei succesorale, adică din valoarea totală a bunurilor moștenite.

Această taxă este achitată prin intermediul notarului public, care o reține în momentul eliberării certificatului de moștenitor și o virează către bugetul de stat.

În cazul în care bunurile includ mai multe proprietăți, evaluarea lor se face fie printr-o expertiză notarială, fie pe baza grilelor notariale de evaluare.

Termene pe care moștenitorii trebuie să le aibă în vedere
Cei care intenționează să deschidă succesiunea trebuie să țină cont de termenul de doi ani de la decesul proprietarului. Dacă perioada este depășită, impozitul devine automat datorat.

De asemenea, potrivit Codului civil, moștenirea trebuie acceptată expres în termen de un an de la deces, însă dezbaterea propriu-zisă a succesiunii la notar poate avea loc mai târziu, atâta timp cât nu se depășește pragul de doi ani pentru scutirea de impozit.

Întârzierea peste acest termen poate duce nu doar la plata taxei de 1%, ci și la întârzieri în intabularea proprietății, afectând posibilitatea de a vinde sau de a dona bunul respectiv.

Cum se calculează taxa și ce costuri suplimentare pot apărea
Impozitul se aplică doar asupra bunurilor imobile (terenuri, locuințe, construcții). Bunurile mobile, precum conturile bancare, autoturismele sau obiectele de valoare, nu intră în baza de calcul a taxei de 1%.

De exemplu, pentru un apartament evaluat la 300.000 de lei, moștenitorii vor plăti o taxă suplimentară de 3.000 de lei dacă succesiunea se finalizează după mai mult de doi ani de la deces.

Pe lângă această taxă, mai există onorariul notarial, stabilit în funcție de valoarea bunurilor moștenite (de regulă între 0,3% și 1%), taxele de intabulare la cadastru și eventualele onorarii pentru evaluatori.

Ce trebuie făcut pentru a evita plata taxei suplimentare
Pentru a nu plăti taxa de 1%, este recomandat ca succesiunea să fie deschisă cât mai repede posibil. 

Procedura se inițiază la notarul public cu depunerea următoarelor documente:
certificatul de deces al proprietarului;
actele de proprietate ale imobilelor;
certificatul fiscal emis de primărie;
actele de identitate ale moștenitorilor;
extrasul de carte funciară actualizat.

După analizarea documentelor, notarul stabilește componența moștenitorilor și emite certificatul de moștenitor, documentul care confirmă legal dreptul de proprietate.

În cazul succesiunilor complexe sau cu litigii între moștenitori, este recomandată colaborarea cu un avocat specializat în drept civil, pentru a evita întârzieri care pot genera costuri suplimentare.

Dacă moștenirea nu este dezbătută, bunurile rămân juridic în patrimoniul defunctului, iar moștenitorii nu pot vinde, dona sau închiria acele proprietăți. În plus, după doi ani, apare obligația fiscală de 1%, iar primăria poate recalcula impozitul pe clădiri în funcție de noul proprietar.

În situația în care proprietatea moștenită este vândută ulterior, moștenitorul va fi supus și impozitului pe transferul proprietăților imobiliare, reglementat de același Cod fiscal.