Peste 2 milioane de români sărbătoresc pe 15 august Sfânta Maria. Pentru ortodocşi este ziua Adormirii Maicii Domnului, iar pentru catolici a Înălţării Fecioarei Maria, când se celebrează „moartea” şi înaltarea ei cu trupul la cer.

În popor, se spune că de Sânta Maria Mare se marchează trecerea de la vară la toamnă, iar marinarii sărbătoresc de ziua ocrotitoarei lor, Ziua Marinei. De 11 ani, în România dar și în alte state europene, ziua de 15 august a devenit sărbătoare legală şi zi nelucrătoare.

Pentru orodocşi termenul de adormire este folosit atunci când se vorbeşte de sfârşitul vieţii pământeşti şi pentru că nu se poate vorbi despre „moartea” unui sfânt, în timp ce în credinţa Bisericii Romano-Catolice sărbătoarea este denumită Înălţarea Fecioarei Maria, cu referire la ridicarea trupului Maicii Domnului la cer, la sfârşitul vieţii sale pe pământ. Despre sfârşitul vieţii pe pâmânt a Maicii Domnului nu sunt informaţii în Evanghelii, ci doar în scrierile a patru părinţi ai bisericii creştine: Patriarhul Modest al Ierusalimului, Andrei Criteanul, Gherman al Constantinopolului şi Sfântul Ioan Damaschin.

Cu trei zile înainte de sfârşitul său, Maica Domnului a fost anunţată de Arhanghelul Gavriil, care i-a anunţat şi naşterea lui Iisus Hristos, de trecerea la cele veşnice, iar Maria s-a bucurat şi s-a rugat pe Muntele Măslinilor, iar copacii s-au aplecat în faţa ei, aşa după cum arată scrierile creştine. Au venit toţi apostolii răspândiţi în lume pentru a propovădui Evanghelia, cu excepţia Sfântului Toma care a ajuns cu câteva zile mai târziu, după ce Maria fusese înmormântată.

Pentru că a vrut să o vadă încă o dată, Toma i-a convins pe ceilalţi apostoli să deschidă mormântul Maicii Domnului şi aşa au descoperit că trupul nu mai era în mormânt. De aceea Biserica Romano-Catolică se referă la acest eveniment ca la Înălţarea Fecioarei, considerând că dispariţia trupului Maicii Domnului din mormânt se explică prin faptul că Ea a fost înălţată cu trupul la Cer.

Mormântul Sfintei Fecioare se află în Grădina Ghetsimani din Ierusalim şi este vizitat zilnic de mii de credincioşi din toată lumea.

Tradiții și obiceiuri de Sfânta Maria Mare
Există și o serie de tradiții și obiceiuri care sunt legate de această sărbătoare importantă. În calendarul lucrărilor agricole, între cele două sărbători ale Fecioarei Maria, 15 august şi 8 septembrie, este timpul prielnic semănării grâului. În data de 15 august, ciobanii coboară oile de la munte, iar bărbaţii schimba pălăria cu căciula pe care o vor purta până în 23 aprilie, la sărbătoarea Sfântului Gheorghe.

În tradiţia populară se spune că dacă de Sfânta Marie Mare înfloresc trandafirii, atunci toamna va fi lunga.

În aceasta zi se culeg flori care se pun la icoana Fecioarei Maria, pentru că apoi vor fi bune de leac.

În mediul rural se obişnuieşte ca în această zi să fie angajaţi pândarii în vii şi se spune că se „leagă” ciocul păsărilor pentru a nu mai putea strica boabele de struguri. De asemenea, se oferă ofrandă din noua poamă.

În casele care au fete de măritat, icoana Fecioarei Maria se spală cu flori de busuioc pentru ca fetele să aibă noroc cu un flăcau cumsecade, harnic şi drăgăstos, sau, se culege năvalnicul – o plantă care creşte în paduri, şi se dăruieşte fetelor tinere ca să aibă parte de cât mai mulţi peţitori.

În Moldova, sărbătoarea de la 15 august este considerată „a morţilor”. Cu această ocazie sunt pomeniţi toţi strămoşii plecaţi în lumea drepţilor şi care au purtat numele Sfintei Fecioare. În ziua praznicului, femeile merg la biserică şi duc cele mai frumoase flori din grădină, o „colivă de struguri”, prune şi faguri de miere, pe care le dau în amintirea răposaţilor, „să fie de sufletul lor”.