Craitele - cu variantele colorate in galben, portocaliu sau rosu, care se utilizeaza in scop terapeutic - au in compozitie helenina, patuletina, flavone, uleiuri volatile, carotenoizi, alfa si betacaroten etc. Inca din vremuri indepartate, aceste flori decorative au fost utilizate in scopuri medicinale. Fitoterapia cu flori de craite are actiune antispastica si hipotensiva, regleaza tensiunea intraoculara si circulatia sangvina a retinei, combate oboseala oculara, scade tensiunea oculara si are o actiune vermifuga si purgativa. Tratamentul consta in administrarea unei infuzii preparate astfel: o lingurita cu flori maruntite se pune la 250 ml apa clocotita. Se acopera pentru 15 minute, apoi se filtreaza. Se pot consuma intern doua-trei cani, iar extern se pun comprese calde pe ochii inchisi. Totodata, craitele sunt recomandate si persoanelor care sufera de diabet.

Ceaiul de craite este benefic pentru toate bolile ce apar din cauza disfunctiei pancreatice, cum ar fi: vitiligo, psoriazis, neurodermite, caderea parului. De asemenea, este de folos pentru intarirea peretilor vaselor sangvine, in boli ginecologice, afectiuni ale prostatei, intarirea si energizarea organismului slabit. Totodata, tamponarea sau spalarea cu infuzie preparata din flori de craite poate ajuta in tratarea diverselor afectiuni ale pielii - escare, piodermita, iritatii cutanate, inasprirea pielii pe coate, genunchi, calcaie. Decoctul de craite este un excelent adjuvant in durerile de articulatii si muschi cauzate de artrite, miozite si entorse. Se prepara astfel: un litru de apa se aduce pana la fierbere. Se introduc opt flori de marime mare si se tin pe foc trei-patru minute. Se infuzeaza 15 minute. Lichidul se strecoara, iar peste flori se toarna inca 600 ml apa clocotita si se tine pe foc timp de sase minute. Se amesteca primul lichid cu al doilea. Se beau cate 200 ml dimineata si seara, inainte de masa. Se fac doua cure a cate 30 de zile, cu o pauza de sapte zile intre ele.

Afectiunile aparatului respirator, precum astmul, bronsita, tusea, le putem trata mai eficient daca se combina plante proaspete sau uscate si ulei de craite. Acest procedeu se obtine prin tocarea marunt a 100 g flori de craite care se pun intr-un litru de ulei nerafinat. Se lasa 12 ore la macerat in borcan inchis perfect. Apoi se tine borcanul pe baie de abur 30 de minute, se raceste, se strecoara si se stoarce bine prin panza topita. In caz de raceala, febra, guturai, amigdale inflamate sau sinuzita faceti un ceai de craite, adaugati doua picaturi de ulei din aceeasi planta si beti cate 150-200 ml cu 30 de minute inainte de masa. Extern, extractul de craite poate ajuta in dermatite, acnee, eruptii, rani ale pielii si poate fi folosit ca antiseptic. De altfel, este utilizat si ca ingredient in unele lotiuni pentru ten iritat si gras.

Una dintre afectiunile cel mai periculoase, mai ales din perspectiva faptului ca ataca ficatul, provocand probleme grave de sanatate, este hepatita C. Iar comoara din camara naturii care se poate constitui intr-un veritabil aliat al organismului impotriva acestei afectiuni este floarea de craita. Pentru o cura este nevoie de aproximativ 300 de flori colorate intens-purpuriu, proaspete sau uscate. Se toaca o floare de craita de marime medie sau mare, se amesteca bine cu zece flori de galbenele, o crenguta de pelinita cu floricele, o lingurita rasa cu rostopasca si o lingura cu menta. Plantele se pun pe foc intr-un litru de apa rece. Dupa ce dau in clocot se mai lasa pe foc mic inca doua-trei minute acoperite cu capac. Se strecoara dupa racire. Decoctul se administreaza in timpul zilei. Primul pahar se bea caldut dimineata, pe nemancate, eventual cu o lingurita cu miere. Cantitatea ramasa se bea dupa masa sau intre mese, cate 150-200 ml, cu miere sau neindulcita. Cura dureaza trei-sase luni. Dupa fiecare zece zile de tratament se face o pauza de trei zile. Este necesara o supraveghere atenta a alimentatiei, care trebuie sa excluda grasimile animale, prajelile, zaharul alb.