Un paradox dureros: romanii sunt nevoiti sa ingrijeasca batranii strainilor, dar batranii nostri raman singuri acasa.

Intr-un psalm scris de Imparatul David cu multe mii de ani in urma se canta: "Omul este in putere pana la 70 de ani, iar ceea ce este peste, doar chin si suferinta"...Viata omului este precum floarea campului, tineretea se vestejeste repede si peste ani pe om il umbresc norii grei ai batranetilor...

Milioane de romani au plecat din Romania incotro au vazut cu ochii, coplestiti de greutatile traiului din propria tara, lasand in urma sute de mii de parinti sau bunici singuri si neajutorati. Asadar, familia romaneasca ajunge sa fie jertfita pe altarul bunastarii.

Fundatia Principesa Margareta prezinta un studiu care arata ca sunt peste 640.000 de batrani din Romania care sunt neajutorati. Romania se situeaza pe locul trei in topul tarilor europene care au cei mai multi pensionari saraci care traiesc la limita subzistentei, adica peste 40%. Statul nostru nu are in planurile sale pe acesti varstnici pe care ii considera mai mult o povara financiara. Printre pensionari circula chiar mitul conform caruia autoritatile incearca sa-i extermine: se spune ca de multe ori pentru batranii care au peste 80 de ani, spitalele nu se mai deranjeaza sa trimita ambulanta, considerand ca "si-au trait traiul, si-au mancat malaiul".

Intr-o situatie ideala, Romania ar trebui sa aiba un sistem de ingrijire care sa ofere acestor oameni ingrijire la domiciliu si centrele rezidentiale sa fie rezervate doar celor cu probleme serioase de sanatate, adica asa cum procedeaza majoritatea statelor civilizate. Insa realitatea este dura, batranii asteapta pe liste sa se elibereze un loc intr-un azil, dar cel mai adesea, zac pur si simplu uitati de lume, singuri in casa, rapusi de dorul copiilor prea ocupati de munca lor.

Dintre solutiile pe care le gasesc romanii care nu se pot ocupa personal de ingrijirea propriilor parinti se numara "tocmirea" unor vecini sau rude sau, uneori, primesc in gazda familii tinere care sa se ocupe de batranii lor, in schimb acestia avand beneficiul unui acoperis deasupra capului. Adesea gasim in ziare anunturi de genul "Familie, cautam sa ingrijim varstnici in schimbul ramanerii in spatiu". Aceste practici sunt insa, adesea, surse de dezamagire pentru multi dintre romani, care acuza faptul ca persoanele in grija carora si-au lasat batranii au un comportament total nepotrivit fata de acestia.

Este cazul Doamnei Ileana, una dintre cei cinci frati care si-au gasit un rost peste hotare, prin Europa, Canada, sau chiar Hong-Kong, si care este convinsa ca batranul pe care l-a lasat in grija unei familii nevoiase, promitandu-le in schimb casa batraneasca, "nu a murit de moarte buna". I-a gonit pe ingrati, dar a ramas cu un mare regret...

Ne intrebam, oare romanii nostri nu vor gasi vreodata alte alternative si daca intr-adevar merita sacrificat tot ce avem mai sfant, parintii care ne-au nascut, in numele unui trai mai bun?

Sursa: blastingnews.com