Ultimele zile am fost informaţi în detaliu de ancheta desfăşurată în cazul morţii baschetbalistului american, cu eforturile depuse de autorităţile române şi reacţiile prompte ale tuturor, începând cu primăria locală şi sfârşind cu lumea sportivă. Inclusiv ambasada Statelor Unite ale Americii a declarat că va urmări atent desfăşurarea anchetei.

Apreciez atitudinea tuturor şi mă bucur că se poate să tratăm normal şi la nivel instituţional astfel de cazuri. Însă toată această desfăşurare de forţe nu s-a văzut în niciun alt caz în care românii noştri au căzut victime în alte ţări sau când străinii au făcut fapte reprobabile la noi în ţară. Reprezentanţii statelor din care proveneau au reuşit să minimizeze cazurile, despre care n-am mai auzit apoi nimic. Am în vedere aici cazul morţii artistului român Teo Peter, de exemplu. Ambasada noastră a urmărit, oare, la fel de atent ancheta desfăşurată în SUA?

Merg mai departe şi îmi amintesc că tot în ultima perioadă am fost asaltaţi de atacuri repetate la însemnele naţionale ale României, fără nici un fel de reacţie a responsabililor din instituţiile statului român. Rugby-ştii noştri joacă un meci în pielea goală, acoperiţi cu drapelul României şi nu e nici o problemă, conform atitudinii  noastre. O sală plină se amuză, în Marea Britanie, de flatulaţiile unui degenerat, pe Imnul Naţional al României, într-un show televizat. Iarăşi nici o reacţie, nici o solicitare de explicaţii sau elementare scuze… În Franţa, se recidivează cu jignirile la adresa noastră, mai nou spunându-se că 80% dintre români cerşesc. E drept, într-o emisiune umoristică, dar care nu a fost sancţionată în nici un fel.

Stimaţi colegi,

Marea parte a cetăţenilor României nu a cerşit niciodată, nu şi-a bătut joc de drapelul vreunui stat şi nu şi-a permis să ia în derâdere însemnele naţionale ale altor naţiuni.

De aceea, mă simt profund umilit şi revoltat.

Iar prima întrebare care-mi vine în minte este: ce scandal diplomatic s-ar fi declanşat dacă în România am fi făcut aşa ceva cu drapelul Marii Britanii sau dacă am fi cântat flatulând orice imn naţional din lumea aceasta?!? Tot respectul pentru ţările care îşi apără cu onoare şi fără reţineri simbolurile naţionale!

Dar oare demnitatea noastră, ca naţiune, unde este? A murit odată cu înjurăturile adresate unora şi altora de chiar şeful statului? Sau poate s-a stins încet sub desele, mult prea desele acte de batjocură ale reprezentanţilor instituţiilor noastre faţă de cetăţenii acestei ţări?!?

Nu ştiu, dar este cert că nu mai există. Altfel, nu treceam atât de indiferenţi peste toate actele acestea profund jignitoare la adresa noastră, ca naţiune.

Senator Gheorghe Marcu

PSD Botoşani