Cătălina Grama, cunoscută pentru publicul din România drept Jojo, dă semne că a început să se gndească mult mai profund la viaţa ei.

Drept dovadă stau cuvintele pe care le-a scris pe blogul personal în care a explicat faptul că sentimentele pe care le trăieşte în această perioadă nu fac decât să-i aducă aminte de valorile pe care le-a respectat pe parcursul întregii vieţi.

«Cu ce sa incep… Cu faptul ca m-am gandit foarte mult la ceea ce e cu adevarat valoros si ce inseamna acest lucru in cele mai mici amanunte pentru mine.

Trebuie sa stim ce are insemnatate pentru noi mai ales atunci cand nu suntem convinsi ca ne dorim ceva cu adevarat. Imi amintesc vag de primele mele lectii de geografie si de cel mai vechi sistem pentru indicarea unei directii: punctele cardinale. Nu mai stiu exact cum aratau paginile manualului dar stiu ca mama il tinea ridicat, indreptat catre ea, ca sa nu vad ce scrie in carte cand ma asculta sa vada daca sunt bine pregatita pentru urmatoarea zi de scoala. Era mai simplu atunci… Pentru ca pe masura ce inaintam in varsta, ce e scris pe paginile copilariei ramane acolo, iar “punctele noastre cardinale” se schimba cumva cu fiecare experienta traita, cu fiecare lectie primita…. Pana cand devin cu adevarat clare. Eu asa privesc valorile societatii si propriile noastre valori: ca pe nordul, sudul, estul si vestul existentei noastre.

Probabil ca invatam copii fiind de la parinti, profesori sau alte figuri centrale care ne impresioneaza si ne marcheaza in acea perioada esentiala, cateva lucruri care ni se transforma in repere si asa raman pe tot parcursul vietilor noastre.

Imi amintesc cu exactitate sfaturile pe care le-am primit in copilarie de la bunica mea, parinti, diriginte sau profesor preferat, sfaturi care au capatat un contur clar pe masura ce am evoluat si au devenit cumva litera mea de lege. Lege nescrisa, dar mai puternica decat orice altceva. De aceea atunci cand urc Ceahlaul copilariei mele in cele mai frumoase zile de vara ale anului si vad muschiul verde care imbraca trunchiul brazilor stiu unde este de fapt nordul meu: in suflet.

”Sa fii om”. Asta am auzit mereu de la mama si tata. “Indiferent de ceea ce ti se intampla in viata, sa ramai umana, buna, blanda, cu dragoste fata de oameni”. Avem nevoie de umanitate ca sa reusim sa deslusim firele incalcite ale zilelor mai putin bune. Omenie, compasiune, bunavointa fata de necazurile si nenorocirile altora… ” Adevarata compasiune nu este doar un raspuns emotional ci un angajament ferm fondat pe ratiune. De aceea o atitudine plina de compasiune pe care o avem pentru ceilalti nu se schimba chiar daca ei au un comportament negativ.”( Dalai Lama)

Compasiunea este una dintre valorile mele fundamentale. Consider ca lumea ar putea deveni un loc mai bun daca pe lista noastra de valori s-ar afla printre primele compasiunea pentru semenii nostri, pentru toate celelalte suflete… Apoi egalitate, onestitate, generozitate… Sa tratezi oamenii asa cum iti doresti sa fii tratat.

Mi-a soptit o voce inteleapta cum ca la baza tuturor lucrurilor din viata noastra ar trebui sa existe o carta… Un fel de constitutie alcatuita din lucrurile pe care noi le consideram a fi cele mai de pret: valorile adevarate ale vietilor noastre. M-am gandit la asta si i-am dat dreptate. Si am cautat pe rafturile mintii mele, printre sute de volume de ganduri si amintiri carta inceputa de oamenii importanti din viata mea. Si am inceput sa adaug acolo tot ce consider eu ca e mai bun… Privind cu atentie busola constiintei mele le-am subliniat cu un zambet de doua ori pe toate. Si mi-am promis ca nordul va ramane acolo unde a fost dintotdeauna: in inima mea.

“Cuvantul sa-ti fie legamant. Sa faci mereu ceea ce spui ca vei face. Si sa tratezi oamenii cu demnitate si respect chiar daca nu ii cunosti sau nu le impartasesti opinia.” Michelle Obama

Privind mereu catre acelasi nord, Catalina» a scris Jojo pe blogul personal.