Centrul Cultural al M.A.I. a desfășurat în perioada aprilie-mai 2015 cea de-a XXII-a ediție a Concursului național de poezie „Copiii României creează”, derulat sub egida campaniei educaționale „Carte-fereastră către cunoaștere”.

Concursul a fost structurat pe două etape și s-a adresat copiilor din țară, pe categorii de vârstă, respectiv 8-11 ani și 12-16 ani.

Proba de concurs a constat în compunerea de poezii, având ca temă „Primăvara-anotimp al renașterii”. Jurizarea poeziilor a avut loc la Centrul Cultural al M.A.I.

La concurs au participat şi patru elevi botoşăneni; Mihai Doriana Maria, de 14 ani, elevă a Colegiului Naţional „Mihai Eminescu” din municipiul Botoşani a obţinut un meritoriu loc II.

Colegiul Naţional „Mihai Eminescu”, Botoşani
Mihai Doriana Maria, 14 ani, Clasa a IX-a G
Profesor de limba şi literatura română: Timingeriu Mihaela

Mi-am simţit tâmplele pe-o floare de măr

O criză florală mi-a pătruns în vene,
Scufundându-mi-se trupul în briza liniştii necunoscute..
Şi aud respiraţia emotivă a unui arbore
Şi mireasma vântului prevestitor de visare.
Mă ofer petalelor de soare
Ce-mi pătrund în obraji, până-n miez de suflet
Şi caut o primăvară călătoare
Ce pluteşte pe viaţa unei priviri,
Unei priviri a fiinţei umane
Ce-şi simte tâmplele pe-o floare de măr..

Natură-n glas şi glas de fiinţă

Mi-am intersectat privirea cu primăvara.
Într-o inspiraţie de mai a expirat în suflet simţul armoniei.
Cântări fără de glas şi florile de-o lună
Mă leagănă într-un vis purtat de valurile unei emoţii,
Mari valuri de mireasmă, de sunet, de culori.
Şi-n braţele-i deschise mă cuprinde bolta fără pată,
Pătrunsă de călduri eterne şi fiori.
Mă fură-n zbor de fluturi şi-n razele de azi,
Făcând cu o privire să renasc şi să clipesc
Printre suflete de fiinţă şi fiinţe-n răsărit.
Îmi scald gândurile unde visează primăvara
La renaşterea sfioasă a dorinţei unei lumi,
La minunea ce-n secret aude
O natură-n glas de fiinţă.

Pleoapele mi-au devenit flori de crin

Mi-am deschis ochii sub zgomot de lumină
Şi mi-am scuturat privirea de polenul unui crin,
Ieri exista în bustul unei flori
Dar azi clipeşte prin propria-mi trăire.

Îmi inundă pieptul cu sevă de mai,
Îmi primeşte rădăcinile în pământul său,
Îmi dăruieşte verdeaţa proaspătă a frunzelor entuziasmate
Şi-mi strecoară zâmbetul de om în bobocii târzii.

Mă aflu în existenţa unui crin,
Ce mă poartă-n respiraţia dorinţelor de raze,
Raze pentru puritate,
Pentru linişti, pentru pacea unor petale umane