Municipiul Botoșani se află într-o situație critică, iar decidenții nu reușesc să dobândească un minim control asupra crizei care amenință dezvoltarea orașului. Datoria exorbitantă a Primăriei față de lichidatorul defunctei Termica aruncă în aer estimările bugetare și pune sub semnul întrebării nu doar investițiile, ci chiar funcționarea instituțiilor publice locale.

Teatrul „Mihai Eminescu” și infrastructura de transport în comun par condamnate să rămână simple repere discursive. Locuitorii se arată tot mai dezamăgiți de condițiile pe care le oferă această așezare, fiind sătui de amânări, reluări, evaluări, deliberări, promisiuni, termene, scuze. Este nevoie mai mult decât oricând de o conducere responsabilă, înțeleaptă, care să abordeze strategic toate problemele orașului și să acționeze cu vehemență.

Frustrarea locuitorilor municipiului Botoșani provine dintr-un concurs de contraste. Pe de o parte, primarul dovedește contradicții majore între declarații și fapte, dar și o lipsă de logică în ordonarea preocupărilor. Atât în cazul Teatrului, cât și al Spitalului de Paliative și al Bisericii „Sfântul Gheorghe” a clamat mai multe termene de finalizare, unele dintre acestea expirând încă de la finele anului trecut. A venit apoi cu păreri de rău, răsturnări de situație și motivări. De fiecare dată, a fost de vină constructorul, organismul supervizor, ministerul, dar niciodată propria persoană sau propriul aparat.

Săptămâna aceasta, a susținut o conferință de presă care m-a frapat. A vorbit mai întâi despre planul de a reorganiza o structură din subordinea Consiliului Local, sub un pretext infam, menționând că nu există nicio „tentă personală sau conflict de orgolii” în miezul intenției, deși toți cunoscătorii știu că pornirea e o răfuială personală și politică. Abia apoi a făcut anunțul sentinței Înaltei Curți de Casare și Justiție, dramatică pentru viitorul municipiului Botoșani și al cetățenilor, care vor deconta cei 14 milioane de euro, din cauza unor oameni care au căpătat funcții pe baza rudeniilor și contribuțiilor în campanii electorale, iar nu pe baza competențelor.

Până și această ordine discursivă sugerează că primarul își exercită atribuțiile pentru satisfacție personală, pentru a se reprezenta pe sine, uitând că rolul lui este să reprezinte cetățenii și să își canalizeze toate eforturile spre binele lor. De menționat este că decizia magistraților în dosarul Termica a fost emisă pe 30 martie, iar primarul a expus-o publicului după o săptămână, semn că nu reprezenta o urgență informarea cetățenilor cu privire la soarta banilor lor.

Urmărind mai îndeaproape comunicările edilului-șef, se poate observa că tonul devine hotărât și chiar agresiv doar când vine vorba despre adversari din plenul deliberativului local. Nu se poate observa aceeași atitudine față de instituțiile și companiile private cu care colaborează în implementarea proiectelor de investiții. Or exact invers ar fi trebuit să stea lucrurile. Sunt convins că, dacă ar fi dovedit la fel de multă fermitate și în raporturile respective, altele ar fi fost rezultatele în acest moment.

Pe de altă parte, există o discrepanță evidentă între felul în care unele orașe sunt efectiv reconstruite de administrații și modelul involutiv caracteristic municipiului Botoșani. Se renunță la fonduri europene de zeci de milioane de euro și se vorbește despre proiecte de achiziții pentru care nici măcar nu s-au publicat ghidurile de finanțare. Vor mai trece câțiva ani până să circule autobuze electrice pe liniile 101 și 102. Până atunci, se pompează bani din bugetul local în cifra de afaceri a unei companii private.

Botoșănenii se pot bucura, în schimb, de asfaltări de străzi de câteva sute de metri, de părculețe, tobogane, pavele și spații verzi care peticesc un oraș anost, plin de construcții degradate și clădiri abandonate. Toate acestea, transpuse în contextul obligației municipalității de a achita o sumă fabuloasă în termen de șase luni. Cu alte cuvinte, oamenii să își acopere rănile adânci cu plasturi și să se pregătească de front.

Un alt aspect care trebuie semnalat face referire la comoditatea și infatuarea cu care primarul comunică publicului și chiar consilierilor locali. În orice situație de risc sau criză, prima voce care trebuie să capteze atenția, pentru a deține controlul asupra informațiilor și formării opiniei colective, este cea managerială. Primarul este primul dator să înștiințeze cetățenii și să ofere explicații, însă vorbește pe teme sensibile tardiv, în funcție de dispoziție, răspunde întrebărilor în măsura în care consideră relevante răspunsurile, iar atunci când o face, pare iritat de lipsa de înțelegere și de recurența subiectelor.

Consilierilor locali li se pun la îndemână unele proiecte de hotărâre cu puțin timp înainte de începerea ședințelor. Obiceiul a fost reclamat de nenumărate ori în plen, dar se perpetuează în ciuda contestărilor. Comunicarea este o cerință obligatorie, nu o opțiune. Concluzionând, vin vremuri incerte pentru dezvoltarea municipiului Botoșani și pentru bunăstarea locuitorilor acestuia. Problemele acumulate sunt o bombă cu ceas, care poate fi dezamorsată numai cu profesionalism și agilitate.

Acesta este testul competențelor administrative. Îndrăznesc să afirm că, dacă primarul nu reușește să acționeze pe măsura provocărilor și să asigure stabilitatea, echilibrul, buna derulare a investițiilor, atunci este cazul să ia în considerare demisia de onoare.

Comunicat Cătălin Silegeanu