Reyhaneh Jabbari a fost spânzurată sâmbătă pentru că, pe când avea 19 ani, a reuşit să scape de viol doar omorându-şi agresorul. Conform legislaţiei iraniene a retribuţiei, ea a fost executată în prezenţa familiei bărbatului care a vrut să o violeze. Bărbatul era un fost agent de informaţii iranian, pe care Reyhaneh l-a înjunghiat în gât cu un stilou atunci când a atacat-o, scrie adevarul.ro.

La şapte ani de când a fost atacată şi după şapte ani de închisoare, în aprilie 2014, Reyhaneh Jabbari a aflat că şi judecătorii Curţii Supreme din Iran sunt de părere că trebuie să moară pentru că şi-a ucis atacatorul. Ea a înregistrat un mesaj audio pentru mama ei, pe care activiştii iranieni l-au tradus şi distribuit în presa internaţională.
 
Redăm mesajul integral, conform Slate.com
 
„Dragă mamă, am aflat astăzi că mi-a venit rândul să înfrunt Qisas (legea iraniană a retribuţiei - n.r.). Mă doare că nu mi-ai spus tu personal că am ajuns la ultima pagină a vieţii mele. Nu crezi că ar trebui să ştiu? Ştii cât de ruşine îmi este că eşti tristă. De ce nu mi-ai dat ocazia să-ţi sărut mâna, să-i sărut mâna tatălui meu?
 
Lumea mi-a permis să trăiesc 19 ani. În acea noapte blestemată ar fi trebuit să fiu eu cea omorâtă. Corpul meu ar fi fost aruncat într-un colţ al oraşului şi, după câteva zile, poliţia te-ar fi dus la morgă să-mi identifici trupul. Acolo ai fi aflat şi că am fost violată. Ucigaşul probabil că n-ar fi fost niciodată găsit, din moment ce nu avem banii şi puterea pe care le au ei. Apoi ţi-ai fi continuat viaţa suferind, în ruşine şi, peste câţiva ani, această durere te-ar fi omorât şi gata.
 
Însă lovitura aia blestemată a schimbat povestea. Corpul meu n-a fost aruncat într-un colţ, ci în mormântul închisorii Evin şi în carcerele acesteia, iar acum în groapa închisorii Shahr-e Ray. Dar resemnează-te sorţii şi nu te plânge. Ştii mai bine că moartea nu este sfârşitul vieţii.
 
M-ai învăţat că venim pe lumea asta pentru a căpăta experienţă, pentru a învăţa lecţii şi că fiecare naştere este o responsabilitate pe umerii cuiva. Am învăţat că, uneori, trebuie să te lupţi. Îmi amintesc când mi-ai spus că un bărbat a protestat atunci când eram biciuită, dar bărbatul care mă bătea l-a lovit şi pe el peste cap şi faţă şi că, în final, a murit din cauza acestor lovituri. M-ai învăţat că, pentru a crea o valoare, o persoană trebuie să persevereze, chiar dacă alta moare.