Sfânta Varvara este sărbătorită de creștinii catolici și de cei ortodocși în data de 4 decembrie. În calendarul ortodox, sărbătoarea este marcată cu cruce neagră.

Sfânta Mare Muceniță Varvara este considerată ocrotitoarea minerilor. Ea s-a născut în vremea împăratului Maximilian și a fost fiica unui mare proprietar de pămînt din Eliopolis. Tatăl ei se închina la idoli și a vrut ca și fiica sa să îi împărtășească credința.

Sfânta Varvara a crescut în singurătate, într-un castel zidit pe stâlpii unei stânci. Cu toate că tatăl ei a încercat să o facă să se închine la idoli, Varvara descoperit credința față de Dumnezeu și și-a dedicat întreaga viață Lui.

Deși a fost schingiută și umilită pentru credința sa, Sfânta Varvara i-a rămas fidelă lui Dumnezeu. S-a ridicat la cele veșnice după ce a fost decapitată de propriul tată.

Ziua de patru decembrie este una plină de tradiții și obiceiuri, atât la noi, cât și în alte țări.
Tradiții și Obiceiuri de Sf.Varvara

Se obișnuiește ca în ziua Sfintei Varvara, părinții să însemneze pe frunte și pe față copiii cu semnul Sfintei Cruci, având degetul înmuiat în miere.

În unele părți din Franța, exista obiceiul de a se pune pe pervazuri, la soare, farfurii umplute cu boabe de grâu înmuiate în apă. Dacă grâul creștea repede, se considera că va fi un an bun pentru recolte.

În unele zone din Germania și Austria, fiecare fată nemăritată punea în apă crengi ale pomilor fructiferi. Dacă crenguța înflorea de Crăciun, era semn că fata se va căsători în curând.

În Polonia, dacă ploua în ziua de Sfânta Varvara, se credea că se anunță un Crăciun înghețat.
Ce să nu faci de Sfânta Varvara

Se spune că nu este bine să muncești în ziua de Sfânta Varvara, să speli sau să mănânci fasole. Minerii nu intră în galerii, ci sărbătoresc și se bucură.
Rugăciune către Sfânta Varvara

Către tine ca la un adevărat izvor de vindecări şi grabnică tămăduire şi mult-minunată, Sfântă Fecioară Mare Muceniţă Varvara. noi, ticăloşii, scăpăm şi către sfântul tău chip, cu nevoinţă căzând, ne rugăm: vezi rănile păcatelor noastre cele de peste tot trupul.

Vezi neputinţa sufletelor noastre şi pe acestea cu obişnuita învăţătură a milosârdiei tale şi cu bună silinţă vindecă-le degrabă. Ia aminte la glasul rugăciunii noastre, nu trece cu vederea suspinele aduse din ticăloasele noastre inimi şi ascultă strigarea noastră, ca ceea ce eşti singura noastră scăpare, care ai închipuit prin trei ferestre pe Preasfânta cea de o fiinţă şi nedespărţită Treime în baia părintească ce ţi se zidea.

Pe Aceea roag-O pentru noi, păcătoşii şi netrebnicii robii tăi, ca să ne miluiască acum şi în ziua morţii noastre. Închină-te Părintelui ceresc, ca pe noi cei căzuţi sub povara păcatelor să ne ridice spre cuvântarea slavei Sale şi să ne îndrepteze ca întotdeauna să avem sus inimile, să gândim la calea de sus, iar nu la cele pământeşti.