Biserica Ortodoxă marchează azi intrarea într-unul dintre cele patru mari posturi de peste an. Postul Sfintelor Paști este cel mai lung și cel mai aspru dintre cele patru.

Postul Pastelui este cel mai lung şi mai aspru dintre toate cele patru posturi importante din an şi de aceea se mai numeşte şi postul mare. În acest post, care începe luni şi durează 40 de zile, la care se adaugă săptămâna Patimilor. Sunt numai două dezlegări la peşte, în 25 martie de Buna Vestire şi în 9 aprilie, de Florii.

Paștele ortodox se sărbătorește, în anul 2017, în data de 16 aprilie, potrivit calendarului creștin ortodox. Paștele catolic va fi sărbătorit tot în data de 16 aprilie, potrivit calendarului romano-catolic, practic se suprapun.

Postul Paştelui este numit şi postul aspru pentru că acele persoane care nu au probleme de sănătate şi îl pot ţine, trebuie să mănânce mai puţin, să acorde mai mult timp rugăciunii, să evite certurile, discuţiile contradictorii şi bârfele.

În prima săptămână din post, de luni până joi, în fiecare seară au loc slujbe speciale cunoscute sub numele de Canonul cel Mare sau Canonul Sfântului Andrei Criteanul. Acest canon, care are 250 de strofe, este citit integral în cea de-a cincea miercuri din post.

În perioada Postului Mare, începând din 4 martie, prima sâmbătă din post, şi până în 8 aprilie, Sâmbăta lui Lazăr, vor fi oficiate slujbe de pomenire a morţilor.

Motivul principal al postirii era pregătirea catehumenilor care urmau să fie botezati de Paşti şi să intre în biserică. În timp, Postul Paştelui a devenit o perioadă de pregătire spirituală pentru ca toţi creştinii să sărbătorească Învierea Mântuitorului Iisus Hristos.

Postul mare datează dinainte de începerea activităţii mesianice a Mântuitorului. În primele secole se obişnuia să se postească doar în Vinerea Patimilor sau câteva zile înainte.

Având în vedere faptul că Sărbătoarea Sfintelor Paști este celebrată întotdeauna într-o zi de duminică, lăsatul secului pentru acest post a vut loc tot într-o zi de duminică. Sărbătoarea de lăsatul secului prezintă variații calendaristice, în funcție de zonă, ea fiind celebrată fie în duminica lăsatului sec de carne, fie în cea a lăsatului sec de brânză. În unele zone, pregătirile încep din ziua de sâmbătă, care este marcată în special de obiceiuri legate de cultul morților. Se fac parastase și se dă mâncare de pomană. Se pregătesc tot felul de bunătăți, se coace pâinea, apoi se fac plăcințele cu mălai în frunze de varză, tăiței cu nucă sau cu mac, poame coapte.

În trecut, petrecerea avea loc sub cerul liber, de obicei pe un deal sau în locul cel mai înalt din zonă, unde se aprindeau focuri rituale din paie sau lemne aduse de săteni. Lăsatul secului este situat între solstițiul de iarnă și echinocțiul de primăvară, având astfel și rolul de a marca victoria luminii asupra întunericului. Focul se numește "priveghi" și, fiind aprins înainte de Postul Mare, i se spune Priveghiul cel Mare, iar petrecerii i se dădea valoare de An Nou. Acolo, sătenii cântau, jucau, mâncau și făceau strigături, cu urări pentru a fi iertați și purificați. În Maramureș, strigăturile se încheiau prin versurile: "cele bune să se-adune, cele rele să se spele". Petrecerea continua până spre miezul nopții, moment în care fiecare mesean mânca câte un ou, zicând: "oușor, oușor, să-mi fie postul mai ușor".