În comuna Ibăneşti, străvechiul meşteşug al ţesutului este dus mai departe de către meşterul popular Racu Aurelia. Izvor necontenit de creaţie, doamna Aurelia este o prezenţă nelipsită la cele mai importante manifestări culturale şi tradiţionale, desfăşurate în cadrul ediţiilor Târgului Meşterilor Populari organizate în zona Moldovei. Recent, dumneaei şi-a făcut simţită prezenţa şi la Dorohoi, la prima ediţie a Târgului Meşterilor Populari desfăşurat la începutul acestei luni, unde a oferit adevărate lecţii de ţesut covoare tuturor celor curioşi.

În vârstă de 73 de ani, doamna Aurelia este cunoscută pentru priceperea şi măiestria cu care creează şi dă viaţă firului de lână din lada de zestre a bunicii, cu ajutorul căruia se nasc adevărate opere de artă populară precum covoare, catrinţe, saci, trăiste, pânză pentru portul popular, costume de lână etc. Tehnica de lucru utilizată de creatoarea Racu Aurelia este cunoscuta şi străvechea tehnică a ţesutului în război de ţesut orizontal, denumită şi „ţesutul în stative”. În creaţiile sale, se regăsesc „desenate” motive florale şi geometrice, culori tradiţionale vii sau discrete, specifice ţinutului moldovenesc.

Născută într-o perioadă în care ţara se afla în cele mai grele cumpene de război, doamna Racu Aurelia a răzbit şi a învins alături de prietenii săi de viaţă, aşa cum îi numeşte chiar ea, „suveica de la stative şi pixul” cu care scrie poezii şi cântece inspirate din viaţa sa şi a locuitorilor din comuna Ibăneşti.

Neavând posibilităţi să meargă mai departe la şcoală, doamna Aurelia a căutat să înveţe meserie încă de la vârsta de 15 ani.

„Văzând că am rămas marginalizată şi cu un izvor de cunoştinţe în mine cum ar fi un minereu sub ciment şi betonat, nescos la suprafaţă, am căutat să învăţ meserie, că meseria e brăţară de aur şi un bob pus în pământ ce dă roade. Eu mi-am câştigat pâinea cu sudoarea frunţii, după cum spune Sf. Scriptura. Am lucrat la stative de la vârsta de 15 ani alături de mama mea, apoi singură mi-am împodobit casa cu lucruri lucrate de mine. Am ţesut şi am cusut păstrând tradiţia de la străbunicele noastre şi mamele pe care le purtăm în suflet, chiar dacă nu mai sunt printre noi”, a declarat meşterul popular Racu Aurelia.

Domnul primar ing. Romică Magopeţ spune despre meşterul popular Racu Aurelia că ,,este un promotor necontenit al culturii şi tradiţiilor ibăneştene, o mărturie vie a unei pasiuni de o viaţă. Cu migală, talent şi profesionalism creaţiile sale reuşesc să reînvie şi să ne transpună în spaţiul arhaic şi nealterat, în care au trăit bunicii şi străbunicii noştri. Întreaga comună o susţine şi îi mulţumeşte pentru devotamentul şi respectul pe care îl nutreşte faţă de tradiţiile locale. Pentru noi, tradiţiile sunt necesare şi eterne ca diamantele. Fără cultură şi tradiţie, noi nu existăm”.

Din preţiosul caiet în care se regăseşte universul liric al doamnei Aurelia, am extras poezia Satul, un poem care vorbeşte despre îndeletnicirile sătenilor, tradiţie, dragoste şi respect pentru locurile natale.

Satul

Satul în care m-am născut

Niciodată n-am să-l uit

Când umblam pe ulicioare

Cu chicioruţele goale

Sara pe prispa casei mă aşezam

Şi cu drag noi ascultam

Feciorii pe drum treceau

Şi din fluire cântau

La clăci în sat mergeau

Lucru gazdei se termina

Gazda la masă îi invita

După ce masa se servea

Gazdei îi mulţumesc, cu toţii se ridicau

Şi din fluiere cântau până-n ziuă se distrau

Mamele stăteau deoparte

Şi vorbeau multe de toate

Că fata cumătri îi de măritat

Frumoasă zestre o terminat

Zi şi noapte o lucrat

În stative le-a ţesut

Şi cu acul le-o cusut

Dar şi feciorul lui văr`miu din cel sat

E tare chipeş şi bogat

Tăică`său car cu boi i-a cumpărat

Lemn de casă i-a procurat

Si-i bun de însurat

Că-i de multişor liberat

Nu mai are de aşteptat.