Trimite stirea ta ! redactie@ziarebotosani.ro

DorohoiNews.ro
ZiareBotosani.ro
DorohoiNews.ro
Biserica de pe fundul lacului Bicaz. Ce pariu sinistru au pus doi ingineri înainte de dinamitarea lăcaşului de cult

Biserica de pe fundul lacului Bicaz. Ce pariu sinistru au pus doi ingineri înainte de dinamitarea lăcaşului de cult

Adaugat pe 30 Aug 2015
Categorie : Cultura

Ruinele vechii biserici de la Hangu, cea mai grandioasă de pe Valea Muntelui, pot fi văzute din când în când ieşind la suprafaţa lacului de acumulare. În verile secetoase sau în iernile geroase, peisajul îi înfioară pe localnici şi pe turiştii care trec prin zonă.

Pentru a închide barajul de la Bicaz, comuniştii au strămutat peste 18.000 de oameni. Acţiunea începuse în anul 1956 şi aveau să dispară sate precum Reteş, Leteşti, Cârnu sau au fost rupte părţi din Răpciuni, Izvoru Alb, Hangu, Buhalniţa, Secu şi Poiana Largului.

Cu un an înainte de inaugurarea barajului (1 iulie 1960), preoţii satelor Hangu şi Fârţagi au început să-şi îndemne enoriaşii, la slujba de duminică, să-şi mute morţii în noul cimitir de pe Dealul Chiriţenilor. A luat astfel naştere ceea ce avea mai târziu să se numească „Drumul Morţilor” – cel pe care au fost cărate osemintele.

„Sătenii îşi mutaseră deja morţii în deal la Chiriţeni. Chiar şi cei neidentificaţi au fost reînhumaţi într-o groapă comună”, amintea fostul învăţător Teoctist Galinescu (fratele compozitorului Gavriil Galinescu), în lucrarea „Ţara Hangului, pagini de monografie” (2007).

Pentru a-i convinge pe localnicii din Valea Bistriţei să se mute, comuniştii le-au făcut vetre de sat, ba chiar le-au oferit şi bani pentru exproprieri.

Biserică ridicată cu beton armat din şine de cale ferată

Rămăşiţele bisericii de la Hangu, de pe fundul lacului de acumulare Izvorul Muntelui, au în spate povestea tragică din primăvara anului 1959, atunci când comuniştii erau în plin proces de strămutare a locuitorilor din vetrele satelor ce urmau să devină cuva lacului de acumulare

Lucrările la acest lăcaş începuseră în anul 1922 şi au durat aproape 30 de ani. La ridicarea bisericii s-a folosit beton armat cu şine de fier, luate de la o cale ferată forestieră dezafectată după Primul Război. A fost, se spune, unul din motivele pentru care biserica nu putea fi dezafectată şi transportată în altă zonă, aşa cum s-a procedat cu alte lăcaşuri din zonă.

Un pariu sinistru pentru dinamitarea bisericii

În mai 1951, biserica a fost sfinţită, având hramul Înălţarea Domnului. A funcţionat doar opt ani, pentru că progresul era mult mai important decât religia. Pe 22 mai 1959, biserica a fost dinamitată, sub privirile îngrozite ale localnicilor.

„Păcatul a căzut pe doi ingineri, Iacob şi Lupan, care mi-aduc aminte că au pus pariu că din 70 de încărcături de trotil, declanşate simultan, o aruncă în aer ca pe o jucărie. În urma exploziei n-au apărut decît niste spărturi, biserica rezistînd parcă întradins pentru a sfida forţele răului. A fost nevoie de suplimentarea încărcăturilor. A fost un moment sfâşietor pentru noi. Ne-a pătruns un sentiment de frică faţă de Dumnezeu“, rememora scenele dramatice Teoctist Galinescu.

Se spune că dacă ar mai fi întârziat o zi dinamitarea bisericii Hangu, aceasta ar fi fost salvată, deoarece preotul Mihai Coroamă obţinuse aprobarea ca lăcaşul să rămână în picioare.

„Acea biserică era de dimensiuni impresionante, aproape ca o catedrală. A venit lacul şi-au dinamitat-o. A fost o jale cumplită. Oamenii plângeau, stăteau în genunchi şi se rugau să nu reuşească“, povesteşte părintele Mihai Damian, fost protopop al Protopopiatului Ceahlău, pentru ziarul Lumina, al Patriarhiei Române.

Tot în legendele locului se vorbeşte că cei doi ingineri care s-au ocupat cu operaţiunea de dinamitare a bisericii au sfârşit tragic, la scurt timp.

Ruinele şi blestemul de sub ape

Cum proiectul complexului hidroenergetic de la Bicaz era mult prea important, biserica ar fi fost cuprinsă de ape, iar mult mai des din lac s-ar fi văzut poate turlele lăcaşului.

În verile secetoase, când aportul de apă al Bistriţei şi afluenţilor de pe versanţi este redus, se iţesc dintre ape ruinele bisericii dinamitate. Fenomenul, spectaculos şi înfricoşător în acelaşi timp, a fost observat ultima dată în vara anului 2004. Ceva mai des, ruinele pot fi văzute în iernile foarte geroase, atunci când nivelul lacului este scăzut şi apa îngheaţă complet. O astfel de apariţie a fost în februarie-martie 2012.

Despre blestemul care însoţeşte povestea bisericii de sub ape vorbesc oamenii locului, atunci când vin veştile despre înecaţii din lac, mărturie stând sutele de cruci de pe mal care marchează tragediile. Sursa: adevarul.ro





ZiareBotosani.ro

Cultura: Alte articole din aceasta categorie